CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE?

Într-o zi, vecinul nostru de bloc și-a luat un aparat de aer condiționat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam apărat de aer condiționat și nici bani să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură și de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea și am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine și sensul vieții și, deși cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai târziu, vecinul și-a deschis un butic și a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis liniștiți, citind un capitol din Etică lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am disprețuit citind din Phaidon al lui Platon.

Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merțan. Nu ne-a păsat, căci și noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel. Și-a luat și un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Mărcuș Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcați.

A mai trecut o vreme și vecinul și-a luat nevastă noua: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan. Vecinul și-a îmbrăcat soață cu o garderobă întreagă și cu blănuri, bască bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.

În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la șosea cu gard mare, bodigarzi și piscină. Am rezistat și de data această eroic, citind Richard III. A urmat o a două vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: Am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameș, Ghandi și Declarația de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simțit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoția cu o porție de Caragiale. L-au dat a două oară cu mare succes. Am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov și Cazul Wagner al lui Nietzsche. Așa a trecut ceva mai mult timp...Vecinul își lua case, mașini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată.

În sfârșit, într-o zi l-au arătat cu cătușe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiți Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat și chiar și-a anunțat candidatură pe listele unui partid majoritar. Scârbiți, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a două oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenție. Același rezultat: citiserăm toate cărțile. Și atunci ne-a cuprins invidia...

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului și să fii condus de toți tâmpiții?

Dan Puric - INVIDIA