19 ian. 2012

CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE?


Într-o zi, vecinul nostru de bloc și-a luat un aparat de aer condiționat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam apărat de aer condiționat și nici bani să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură și de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea și am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine și sensul vieții și, deși cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai târziu, vecinul și-a deschis un butic și a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis liniștiți, citind un capitol din Etică lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am disprețuit citind din Phaidon al lui Platon.

Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merțan. Nu ne-a păsat, căci și noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel. Și-a luat și un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Mărcuș Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcați.

A mai trecut o vreme și vecinul și-a luat nevastă noua: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan. Vecinul și-a îmbrăcat soață cu o garderobă întreagă și cu blănuri, bască bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.

În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la șosea cu gard mare, bodigarzi și piscină. Am rezistat și de data această eroic, citind Richard III. A urmat o a două vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: Am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameș, Ghandi și Declarația de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simțit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoția cu o porție de Caragiale. L-au dat a două oară cu mare succes. Am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov și Cazul Wagner al lui Nietzsche. Așa a trecut ceva mai mult timp...Vecinul își lua case, mașini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată.

În sfârșit, într-o zi l-au arătat cu cătușe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiți Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat și chiar și-a anunțat candidatură pe listele unui partid majoritar. Scârbiți, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a două oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenție. Același rezultat: citiserăm toate cărțile. Și atunci ne-a cuprins invidia...

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului și să fii condus de toți tâmpiții?

Dan Puric - INVIDIA

6 comentarii:

  1. -articolul acesta este clar unul de pus ''in rama''! Uluitoare descriere de fapte, excelenta perceptie asupra realitatii!

    RăspundețiȘtergere
  2. totusi nu avea cam putine carti in biblioteca? ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. -indiferent de cate carti in biblioteca ar fi avut, nu credeti ca rezultatul ar fi fost acelasi?....la fel si esenta mesajului?

      Ștergere
  3. Cei care citesc nu au timp sa candideze, cei care candideaza nu au timp sa citeasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) iar cei care citesc și doresc să candideze...nu corespund... :P

      Ștergere
  4. :) direct la tinta, obiectiva natie, pacat ca ne amagim cu vechile "cartoane"
    (oameni de carton pusi la masa nostra, chiar pe scaunelele din fata)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...