O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:
Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10."
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10."
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
Desperado
(după El Zorab, de George Coşbuc)
(după El Zorab, de George Coşbuc)
La vodă vine un arab, cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD, la tine vin, ca la un surd, ajuns astăzi nabab. Românii toţi s-au minunat, când SMURD-ul am înfiinţat. Sunând la unu, unu, doi, prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulţi noi i-am salvat. Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât. Se îngrozesc românii toţi, că SMURD-ul e vizat de hoţi şi, pupăză peste colac, măria ta le faci pe plac acestor mafioţi.”
„Eu, doamne, şeful de la SMURD, la tine vin, ca la un surd, ajuns astăzi nabab. Românii toţi s-au minunat, când SMURD-ul am înfiinţat. Sunând la unu, unu, doi, prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulţi noi i-am salvat. Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât. Se îngrozesc românii toţi, că SMURD-ul e vizat de hoţi şi, pupăză peste colac, măria ta le faci pe plac acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat, căci vodă, prost şi îngâmfat, sări, ca arsul, de pe tron şi, precum ultimul poltron, se puse pe-njurat. „Să vii în faţa mea cutezi, şi să acuzi, fără dovezi? Îţi spun aşa, mai voalat, că, de la mine, din palat, te-arunc, de nu te vezi! Azi, pentru mine-i un mister, prezenţa ta în minister. Chiar n-o fi mai găsit Emil un pedelist cât mai umil, doar un arab sever?! Tu, venetic în astă ţară , mă faci pe mine de ocară? Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă, urgent, în ţară ta arabă sau alta, bunăoară! Chiar dacă-n două mii şi cinci, când, zice-se, munceai pe brânci, te-am decorat cu mâna mea, azi dau cu tine de podea, de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi, strigă, pe cât putu: „Săriţi, căci pacientul a scăpat de la un medic alopat şi şi-a ieşit din minţi! De munca mea s-alege scrum, bolnavii vor muri, duium, de-acum, de-acum sunt condamnaţi, de-acum nu vor mai fi salvaţi, când vor cădea în drum. Pe vodă cum să îl îmbun, săracilor ce să le spun, când vor vedea c-au fost lăsaţi în seama unor îmbuibaţi chitiţi să dea un tun. Ei nu vor aştepta, şirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital. Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun? Voieşti pe sepepişti să-i pun să te arunce peste zid? E SMURD -ul meu şi te desfid, atât aş vrea să-ţi spun.”
„Al tău? Acel care-l făcu, din mai nimic, doar n-ai fost tu! Eşti tu a-toate-făcător, dar n-ai făcut pentru popor nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi şi SMURD-ul să-l privatizaţi, să nu mai văd niciun dărab din ce-a făcut acest arab, de-ar fi şi să crăpaţi!”
Comentarii
Trimiteți un comentariu