Ce e după?

EA: Ce e după?
EL: După ce?
- Viața asta anostă. După ea.
- Vrei să afli?
- E ireversibil. Dacă e doar întuneric, nu risc.
- De ce? Pentru ce trăiești?...
- Pentru nimic.
- Și eu?...
- Și tu, tot pentru nimic. Trăim amândoi pentru „cineva”. Pentru mine, pentru tine, pentru mama și pentru fratele tău mai mic.
- Pentru ce, totuși?
- Pentru șanse.
- Să profiți?
- Da. Sunt date ție. De ce le-ai rata?
- De ce nu?
- Pentru că, dacă azi nu ți-e dat să mori, te vei îneca cu mărul și vei aluneca pe scări, scăpând de înec. Nu o să mori, o să ai doar o coastă ruptă. Dar ai șansa să vezi soarele, mâine.
- Nu, mâine nu ești tu aici. Mâine pot să mor.
- Te trezești când mă întorc?
- Mă trezești?
- Vrei?
- Nu. Nu pot să mor între timp. Trebuie să fiu mereu treaz, să pot să ajut.
- Nu e nevoie de ajutor mereu...
- Ba, dacă se întâmplă ceva? Cu tine? Aș muri să știu că nu te-am putut ajuta.
- Ai fi deja mort, pentru că de asta nu m-ai putea ajuta.
- Mda...
- Plec. Vino cu mine în vis.
- Vin... Dormi senin!
- Să nu mori mâine, bine?
-... Visează-mă!