Roz cu ochelari!

   Data viitoare când sper că lumea e roz, scoteți-mi ochelarii de la ochi!

Lăsând frustrarea mea la o parte - ei bine, da, sunt frustrată, din vreo două direcții, din două situații care îmi demonstrează că undeva, gândirea mea nu face conexiunile corecte și nu alege „drumul” care trebuie -, am fost pusă în fața unei întrebări, sau mai mult a unei judecăți. Oare până unde aș fi mers pentru a-l ține lângă mine? Oare cât de îndrăgostită eram/sunt de EL?...
Încă nu știu cât de mult aș fi făcut. Dar m-a pus bine de tot pe gânduri. Sus, pe ele, și mi-e teamă acum să cobor... Pentru că nu vreau să conștientizez adevărul. Sunt doar două situații, două cazuri. Și niciunul nu-mi convine. Așa că... le tac pe amândouă. Și mă duc să dorm.
Cât de mult poți da, cât de mult te poți da pentru cineva care te împinge constant „afară”?...
Dintre gânduri de acolo, de sus, de unde am fost „pusă pe ele”, vă trimite gânduri senine Leah!

Comentarii