Nu vi s-a întâmplat niciodată să auziţi un cântec care să vi se pară plat şi plictisitor, iar apoi, după ascultări repetate să vă suprindeţi că-l fredonaţi sub duş? Oamenii de radio cunosc aceasta psihologie de inducere în subconştient prin difuzări de cât mai multe ori posibil.
Explicaţia ţine de faptul că, în primă fază, confruntarea cu un obiect sau o situaţie noua, necunoscută, antrenează sentimente negative(teamă, neîncredere). După un anumit număr de expuneri şi în absenţa vreunei ameninţări provenind de la stimul, subiecţii gasesc obiectul (situaţia) mai atrăgător(atrăgătoare). Atracţia creşte pe măsură ce obiectul (situaţia) devine familiar(ă).
Faptul că oamenii preferă ceea ce cunosc în locul situaţiilor necunoscute constituie motivul pentru care auzim deseori spunându-se :
”Nu văd de ce aş schimba ceva? Mereu am făcut aşa.”,”Asta nu va merge niciodată, nu va funcţiona.”,”N-am nevoie de trucul ăsta nou, am deja tot ce îmi trebuie să ştiu. Nimeni nu am auzit să mai facă asta, de ce eu?”
Problema este că rezistenţa la inovaţie a frânat evoluţia şi îmbunătăţirea metodelor, a tehnicilor. Dacă se încearcă un drum necunoscut, nou, la primul eşec se ajunge la concluzii ca: “Era mai bine înainte, nu aveam nevoie de asta!”.
Persoanele mai învârstă preferă evenimentele pozitive trecute în locul evenimentelor pozitive prezente,neacceptând schimbările. La fel se întâmplă şi în cazul comportamentelor noastre. Rămânând aceleaşi, rămânem prizonierii trecutului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu