Cred, sper, visez şi îmi place să lupt pentru ceea ce îmi doresc. Sunt prea puţin comodă ca să nu lupt pentru ceva. Dacă eu nu mă zbat să obţin ceva, cine o să o facă în locul meu? Nimeni. Nu există cineva care să ducă bătăliile pentru tine. Sunt prietenii, familia, cunoscuţii, care de bine de rău, te ajută cum pot şi uneori mai mult decât ai sperat vreodată. Dar deciziile tu le iei, nimeni altcineva.
Indiferent de ce mi-am propus am în minte că eu am vrut să fac asta, nu tu, sau ei sau alţii.
De ce nu e bine să renunţi? Pentru că în mintea ta totul e mai liniştit când ţi-ai făcut treaba şi ai dat tot ce ai putut. Ce urmează? Să încerci să nu devii un Don Quijote şi să alegi bine.
Este de apreciat şi admirat constanţa şi dăruirea, ambiţia dar nu şi când s-a terminat bătălia. Atunci e timpul să-ţi strângi armele, să le şlefuieşti, să mergi să te odihneşti, pentru că va urma altceva.
Am observat că în momentul în care renunţi la ceva, se repetă anumite întâmplări, chiar dacă au altă formă. Ca o lecţie neînvăţată şi prin care trebuie să treci de zeci de ori ca să ajungi să pricepi ceva. Poate că de fapt creierul a înţeles din prima, dar sufletul nu, sau invers.
Niciodată, e un cuvânt prea puternic să fie folosit cu uşurinţă. Nu eşti prezicător, nu ştii ce vei face şi ce vei simţi, nu are nici un rost să te hazardezi în febra momentului să te pronunţi…
Nu renunţa doar pentru că cei din jur nu cred suficient în tine. Gândirea diferită este cea care a adus progrese omenirii.
Niciodată nu ştii nimic sigur ceva, dar cu siguranţă nu poţi rămâne pe loc şi să închei orice dilemă cu acel cuvânt limitator: gata, mi-a ajuns.
Adună-ţi resursele şi mergi, mergi, mergi!
Indiferent de ce mi-am propus am în minte că eu am vrut să fac asta, nu tu, sau ei sau alţii.
De ce nu e bine să renunţi? Pentru că în mintea ta totul e mai liniştit când ţi-ai făcut treaba şi ai dat tot ce ai putut. Ce urmează? Să încerci să nu devii un Don Quijote şi să alegi bine.
Este de apreciat şi admirat constanţa şi dăruirea, ambiţia dar nu şi când s-a terminat bătălia. Atunci e timpul să-ţi strângi armele, să le şlefuieşti, să mergi să te odihneşti, pentru că va urma altceva.
Am observat că în momentul în care renunţi la ceva, se repetă anumite întâmplări, chiar dacă au altă formă. Ca o lecţie neînvăţată şi prin care trebuie să treci de zeci de ori ca să ajungi să pricepi ceva. Poate că de fapt creierul a înţeles din prima, dar sufletul nu, sau invers.
Niciodată, e un cuvânt prea puternic să fie folosit cu uşurinţă. Nu eşti prezicător, nu ştii ce vei face şi ce vei simţi, nu are nici un rost să te hazardezi în febra momentului să te pronunţi…
Nu renunţa doar pentru că cei din jur nu cred suficient în tine. Gândirea diferită este cea care a adus progrese omenirii.
Niciodată nu ştii nimic sigur ceva, dar cu siguranţă nu poţi rămâne pe loc şi să închei orice dilemă cu acel cuvânt limitator: gata, mi-a ajuns.
Adună-ţi resursele şi mergi, mergi, mergi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu