Mă înec printre vii

„Eu nu sunt aici. Mă înec printre vii.” - George Teiu
Nu îl știți. Puțini o fac. E un poet de regiune, cu o carte care se cheamă „Niciodată cuvinte” și care are multe multe cuvinte, cu înțeles poetic - sau nu! - și cu o copertă pe care, ciudat, am văzut-o pe zeci de site-uri, ca imagine apreciată. Așa că e o carte plină de contrast, în cel mai literal sens posibil! Priviți chiar titlul ei...
Dar nu asta voiam. Am conștiința să menționez autorul unui citat.
 Mă înec printre vii. Când cei vii nu sunt cei pe care-i caut eu. Cei vii sunt mulți și au zâmbete frumoase și voci calde, dar eu văd în spatele măștii și mă îneacă imaginea adevărată. Mă îneacă pentru că e atâta diferență între aparență și esență.
Mă înec printre vii când tot ce vreau e un om viu! Un om căruia să-i bată inima. Un anume om :) Sau nu. Cred că de o anume bătaie de inimă mi-e voință. Mi-e voință de colț de lume uitat de timp, de liniște. O singură dată m-am simțit așa, liniștită cu totul, în brațele cuiva. Și apoi, două zile mi-a rămas parfumul lui în păr. Eram mai copilă decât acum și am fugit. Cum fac și acum, dar nu o recunosc mereu.
Eu nu sunt aici printre cei mulți. Când sunt mulți, eul meu fuge. Nu sunt aici decât când simt suflete, bătăi de aripi, lacrimi sau zâmbete adevărate.
Mă înec printre vii, pentru că eu caut suflete în viață!

Dintre scrisori, vă trimite gânduri bune Leah!
PS: nu că aș vrea să fiu rea, dar probabil domnul Teiu s-ar bucura să vadă atâtea cuvinte scrise pe seama unui singur vers de-al lui!