Gura-mi tese adesea vorbe,
dulci se pare ,
mici scenarii viitoare.
Gura sparta :) ... moara rara :)
Tu ma tintuiesti cu ochii
si surazi neincrederea;
eu ma laud cu iubirea-mi,
mai vivace, aprig chiar,
incercand sa te conving.
Scena vie prinsa-n brate,
sarutata, alintata,
avantata spre un vis,
pe fasie de abis.
Azi mai des privesc spre tine,
tac cuvintele in cor,
dar tu stii ca in iubire,
vorba dulce laudata,
nu-i tacuta, nu-i pierduta.
bine te-am regasit Brandusa :)
RăspundețiȘtergerenu plecasei! ..ma bucur doar ca ai iesit pe scena :)
RăspundețiȘtergereAm iesit sa va ciupesc de obraji, asa cum pisca nitel gerul si iarna... :))
RăspundețiȘtergereImbujorati va sta mai bine :)
asa este! ....uff...mi.am adus aminte acum..de bulgari de zapada...:)))).....stiu, fiecare cu ce-l doare :)))
ȘtergereCorect, fiecare cu ce-l doare :) . Am inchis putin dosarele, actele, ... si-am prins dor de "bulgareala" :)
RăspundețiȘtergereNumai sa nu doara si din dragoste sa fie, ori din joaca (mie imi convine).
din joaca....atunci e cel mai frumos! ..ca intre vechi prieteni :)
RăspundețiȘtergereFrateste :)) ca doar suntem multi pe scena :)
RăspundețiȘtergereSunt singura de aici care observa versurile noastre sunt mai bune ca ale lor? :D
RăspundețiȘtergereBuna Maria, o nuuuuuuu, nu esti singura, invatam sa ne laudam ;)
RăspundețiȘtergere