Iluzii

Niciun grup nu e perfect. Niciun om nu e perfect.
Perfecțiunea e relativă, iar pentru mine, cafelele de aici erau perfecte. O spun din nou, știu să accept păreri. Știu să le și ascult. Nu toți au reușit, cu toate că... :) li se găsiseră explicații pentru reacții. Poate tocmai de asta nu au reușit, că le place să se asculte?
Urmează săptămâna în care veți fi supărați pentru că spun lucrurile direct și în care mă veți acuza că nu am dreptate, că judec doar forma, nu fondul. Acuzați-mă. Când se încep discuții interminabile în jurul aceleiași idei, de fapt, dar cu altă formă, deja... nu mai contează cât de om ești în offline. Pentru că eu aici văd măștile. Și dacă masca ta te reprezintă sau nu, e doar o alegere. Fiecare are posibilitatea să arate ce vrea din el. Eu aleg să vă arăt ce simt acum. Sunt puțin frustrată, deși mi-au explicat două persoane dragi care e situația. Totuși... Și aleg să uit până mâine. Nu, să iert. Dar nu uit. Nu știu să uit. Așa că „baza” pentru masca pe care mi-o arătați s-a format. Pe unii vă iubesc din prima zi, pe alții nu - încă? Pentru unii nu știu ce sentimente am. Dar îmi place să vin aici și sper să nu se schimbe asta.
A sunat a amenințare. Deloc! :) Nu știu să ameninț și nu sunt convingătoare decât dacă vreau să obțin ceva. Așa, nu am ce să cer mai mult decât puteți voi da.
Vă aștept mâine - azi adică... - la Cafea! Să vedem despre ce vorbim, așa, de duminică seară.
Noapte ușoară!

Dintre zăpezi în suflet și frig în patul gol, vă trimit gânduri calde! Sufletul nu e mască, niciodată!