Gânduri sau lucruri?

   Aș putea să vă vorbesc de lucruri lumești. Despre ce-mi doresc de ziua mea sau ce floare mi-am făcut dintr-o panglică și cum o port în păr ca Ileana Cosânzeana :D Aș putea să vă atașez aici o melodie care era în trend astă-vară și să o laud, deși toți v-ați săturat de ea. :) Aș și n-aș... face asta. Am fost certată pentru clișee până când am ajuns să nu le mai folosesc. Iar când o fac, e chiar verificată situația. Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se întâmple. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Și altele. Dar m-am abătut de la subiect. Vă ziceam altceva...
   Prefer să vă spun ce am descoperit azi. Într-un mic conflict - mai mult o divergență - în familie, am descoperit că, invariabil și chiar dacă instinctul de copilă mi-ar zice altfel, întotdeauna îi iau, vizibil sau nu, partea mamei. Sunt conștientă de asta și judec eu singură fapte și vorbe, dar tot partea ei o iau. Pentru că e mama sau pentru că mi-e prietenă, încă nu m-am dumerit. Cert e că cine îi face ei rău m-a pierdut și pe mine. Dar cine îi face ei bine, nu-mi face mereu și mie, decât prin acea legătură - dacă ei îi e bine, îmi e și mie bine, știind-o pe ea așa. Vă spuneam de teoria aia ținută acum două zile... Ei bine, vânt în vele rupte de nesiguranță. Tot acolo s-a ajuns. Iar tăcerea din bucătărie, după masă, era asurzitoare. Azi am tăcut... Și voi mai vorbi abia când mama va redeveni mama.
   Ultimul an a fost așa complicat... Am învățat dorul de oameni, vina pentru că faci ce simți și nu ce „trebuie”, complicitatea și furia cu care ceilalți vor să fie mai sus de tine, dar nu prin a se ridica pe ei, ci prin a te împiedica pe tine. Teama că ce spui e interpretat și groaza că dacă spui ceva vei fi aspru pedepsit. Am învățat să-mi ascund, dimineața, ochii plânși, și seara melancolia prin glume furate de pe net. Și încă învăț, dar cu alți ochi, cu altă experiență.
   Nici nu mai știu de unde am pornit... Am fost cumva provocată să scriu un al patrulea post, cred, la miezul nopții. Nu mi-a reușit chiar fix, dar sunt aici, între ieri și azi. Sau între azi și mâine, care deja e azi... Complicat :D Și, pe cuvânt, azi n-am băut nimic!
   Începusem cu lucrurile lumești de care nu mă voi lega în postări. În jurnal n-am scris ce mâncam la prânz, pe MWB nu voi scrie ce flori (n-)am primit. Gânduri, idei. Poate viziunea mea vă oferă și vouă o viziune. Suntem toți ascultători prin viețile celorlalți.
  Dintre acorduri de vioară, vă trimite îmbrățișări Leah!