Calea înțelepciunii


Peste tot se face apel la ÎNȚELEPCIUNE.Majoritatea cunoaștem sensul acestui cuvânt.Privind la evenimentele din aceste zile, pe bună dreptate, mi-am pus întrebarea:„Unde este înțelepciunea celor care ne guvernează? Unde este înțelepciunea poporului (care nu constă în a răbda, ci a face CEVA viabil și constructiv, fiecare în parte și toți la un loc)? M-am întors în istorie și am căutat date despre înțelepciune…

Prin scrierile unor autori din Egipt, Mesopotamia şi Fenicia care percepeau înţelepciunea ca o capacitate intelectuală superioară de înţelegere şi cunoaştere a realităţii, atât dintr-o instrucţie şi educaţie la cel mai înalt grad, cât şi dintr-o îndelungată experienţă de viaţă.
Înainte de orice, înţelepciunea avea un caracter utilitar, practic, vizând garantarea unor mari şanse de reuşită în viaţă şi ferirea celui ce o dobândea de insuccese, nenorociri, catastrofe. Ca termeni echivalenţi pot fi amintiţi : prudenţa, echilibrul, dreapta cumpănire, chibzuinţa, prevederea.
Beneficiarii înţelepciunii erau socotiţi cei din mediile aristocrate, ale clasei conducătoare, respectiv oamenii de curte, miniştrii, consilierii regali şi nu în ultimul rând moştenitorii sau succesorii la tron. Această mentalitate se păstrează şi în zilele noastre pentru care este valabilă expresia : ,, A ajuns om mare pentru înţelecpciunea sa’’.(oare?) Se întâmplă însă ca acolo sus (în Parlament de exemplu) , să ajungă oameni care nu fac dovada unei asemenea virtuţi.
În antichitate existau şcoli oficiale în care se instruiau cei ce urmau să îndeplinească funcţii de răspundere în administraţia de stat. În palatele regale din Egipt şi Mesopotamia au fost identificate săli de instrucţie pentru tinerii aristocraţi care sperau să devină persoane politice importante. Astfel de spaţii presupuneau şi existenţa unor dascăli şi a unor,, manuale de înţelepciune’’, adică scrieri conţinând sentinţe şi alegorii, proverbe, maxime, fabule, poeme şi parabole pitoreşti. Un asemenea manual poate fi considerat şi cel intitulat,, ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE’’, scris ,acum trei veacuri şi jumătate.

Dicţionarul limbii române defineşte înţelepciunea ca o capacitate superioară de înţelegere a lucrurilor, implicând o cunoaştere adâncă a realităţii, multă experienţă şi mult echilibru. Ea se referă în mod deosebit la oameni, fiind o virtute sau o calitate complexă a sufletului uman. Un om înţelept este acela care are capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale societăţii, este persoana care judecă drept , este cuminte, deştept , ager la minte, pătrunzător.
Înţelepciunea se deosebeşte de inteligenţă prin aceea că, cea dintâi este o calitate dobândită pe parcursul vieţii, pe când a doua este înnăscută. Inteligenţa poate fi pusă şi în slujba răului, ceea ce nu se întâmplă în cazul înţelepciunii.
DIDEROT spune că,, înţelepciunea nu este altceva decât ştiinţa fericirii’’, este rodul trudei şi al durerii. Înţelepciunea nu e dată oricui, ci numai celor ce vor s-o găsească sau vor s-o primească. Dovezi de înţelepciune avem și despre cei care au avut-o dinainte, apostolii, simpli pescari şi necărturari care au umplut de uimire lumea. Cu numele de ,,Înţelepciune’’ este cunoscută şi cartea din ,, Vechiul Testament’’intitulată,, Cartea înţelepciunii lui Solomon’’. Între scrierile cu valoare religios- morală, un loc aparte îl ocupă,, Cartea Proverbelor’’ a cărui cuvânt cheie este ,, înţelepciunea’’ sau ,, abilitatea de-a trăi viaţa cu chibzuinţă şi pricepere’’.Proverbele oferă îndrumările detaliate ale unui Dumnezeu prin care cei ce-i aparţin să ştie să înfrunte cu succes problemele practice de zi cu zi ale vieţii, cum să te înţelegi cu părinţii, cu copiii, cu semenii, cum să respecţi autorităţile, precum şi multe alte aspecte din viaţă.
Proverbele îşi demonstrează inspiraţia şi prin aceea că nu fac nici o afirmaţie neştiinţifică sau observaţii inexacte. Rămâne mereu actuală maxima :,, Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,căci din ea ies izvoarele vieţii!’’. Se spune că înţelepciunea este sursa vieţii.

Adesea spunem despre unul sau altul : ,,este un om înţelept’’ sau,, nu a fost înţelept’’. Se zice că oamenii bătrâni au această calitate dobândită dintr-o experienţă acumulată de-a lungul anilor. De aceea a rămas valabilă expresia : ,,cine n-are bătrâni să şi-i cumpere’’.

Dar, spre mare mea plăcere și continua admirație, întâlnesc tineri înțelepți care au capacitatea de analiză și argumentare a idealurilor pe care le au. După incursiunea în istorie, mă întorc la zilele noastre. Zâmbesc la gândul că unii, cârcotași, mă vor acuza că trăiesc din trecut, că nu accept modernismul și știința…Poate că folosirea exemplelor aduce această bănuială, însă ideea acestei postări a venit în urma discuțiilor avute cu prietenii mei pe virtual. Unul dintre ei a venit cu ideea unui „guvern tehnocrat”, format din specialiși în fiecare domeniu, pentru a-și aduce contribuția fiecare la bunul mers și la ieșirea din această situație. Atunci am făcut asemănarea cu acest „sfat al înțelepților”. Da, există și acum școli politice, însă au interese meschine, învățând manipularea maselor pentru atingerea scopurilor…Veți rămăne probabil suprinși câtă lume își dorește să existe înțelepciune, dar ea lipsește cu desăvârșire în cadrul celor care ne conduc, dar mai ales ne REPREZINTĂ ! Care este calea spre dobândirea înțelepciunii?

Înțelepciunea cere STĂPÂNIRE DE SINE. Ce înseamnă stăpânirea de sine? Ea se manifestă în trei direcţii: stăpânirea gândurilor, stăpânirea cuvintelor şi stăpânirea faptelor. Acela care dă dovadă de aceasta întreită stăpânire asupra lui însuşi a parcurs jumătate din drumul către înţelepciune. Iar pentru a o poseda avem nevoie să ne autodisciplinăm, să cultivăm respectul de noi înşine şi să nu îngăduim nici unei alte forţe să acceadă la cârma persoanei noastre, că este forţa brută, a unui semen sau grup uman, că este forţa instinctelor sau aceea a ideilor. Există numeroase proverbe ale înţelepţilor, adevărate reguli de viaţă pentru toţi aceia care nădăjduiesc să aibă un câştig adânc şi mare din scurgerea monotonă a zilelor lor.
Să începem cu sfaturile lui Alexandre Dumas-Fiul:
Dormi şapte ceasuri pe noapte. Culcă-te devreme, scoală-te din pat îndată ce te trezeşti, apucă-te de lucru îndată ce te scoli.
Fii cumpătat la mâncare, în vorbă şi în râs.
Nu scrie ceea ce nu poţi iscăli, nu făptui decât ceea ce poţi mărturisi.
Nu uita că ceilalţi se bizuie pe tine.
Nu preţui banul nici mai puţin nici mai mult decât face: e bun ca slujitor, dar rău ca stăpân.
... Sileşte-te a fi simplu, plăcut tuturor.
Chinezii spun:
Să mănânci, să bei, când ţi-e foame, când ţi-e sete: dar niciodată ca să te saturi.
Să te culci şi să dormi, când eşti obosit de muncă. Să te scoli vesel şi dispus de treabă.
Să nu vorbeşti când eşti mânios şi să stai liniştit când te doare capul.
Trupul şi hainele să le ai curate. Nu te uita cum se îmbracă alţii; dacă îmbrăcămintea cu care te simţi corect acoperit îţi vine în voie şi nu ţi-e prea cald cu ea, şi nici prea frig, vei munci fără trudă.
Să munceşti şi să-ţi faci lucrul cu tragere de inimă şi nu lăsa pentru alte zile ce poţi împlini când ai gândit-o.
Să nu te superi pe câştigul mic; el îţi foloseşte oricât de mărunt ar fi.
Să nu râzi de nimeni. De la cei mai mici şi neînsemnaţi ai multe de învăţat.
Să termini ce începi. Să te socoteşti totdeauna mulţumit, zicându-ţi că sunt mulţi care stau mai rău decât tine.
Să nu blestemi soarta şi să nu te superi pe oameni. Vezi soarele cum se poartă la fel cu toţi. El nu se strâmbă la nimeni. Nu face chefuri, nici petreceri, ca să-şi piardă capul; iar pământul merge, merge, merge tot înainte, cu acelaşi pas, şi poartă pe a lui cocoaşă câte-n lume sunt pe el!...
Acum suntem destul de învăţaţi pentru a ne hotărî pentru calea înţelepciunii. Cunoaște-te pe tine însuți!!! În orice, să ai în vedere și sfârșitul! Şcolile unde se pune bazele înțelepciunii sunt: familia, instituţiile de învăţământ şi societatea. Dar mai presus de ele şi permeându-le pe toate sunt: ALEGEREA ȘI DECIZIA PERSONALĂ.

Comentarii

Trimiteți un comentariu