Pauză

   Pauză de... respirație. Să îmi mai pot auzi suflul, inima bătând calmă. Să mai simt mirosul de iarnă când ies dimineața, fără să mă grăbesc, pentru că nu mi-a ajuns timpul și sunt în întârziere. Da, asta vreau, o pauză de tot și de la tot. Exact ce explicam mai devreme: așa fac eu curățenie și în sertarul de la birou. Răstorn totul pe pat, selectez, arunc ce nu-mi mai trebuie, reasamblez piese, apoi ordonez totul înapoi în sertar. E calm și frumos până încep iar să arunc acolo tot ce-mi trece prin mâini.
   Vreau să ningă. Ca să pot să mă plimb, să mi se lipească fulgi de gene și să-mi atingă buzele, să îngheț și să-mi tacă sufletul! Măcar două clipe, să tacă. Să rămână doar... copila. Cea inocentă. Ce pură, mică și ignorantă.

Ignorance is bliss spune Discovery channel. Cumva, e bine! Privit așa, cum zic eu, e bine.
   Prinsă între a iubi și a fi iubită. Oare? Nici nu voi începe să spun ceva ce știți și voi, că a iubi și a fi îndrăgostit sunt lucruri diferite. I-am spus să nu se îndrăgostească. N-o mai spun. Întotdeauna, „pică” unul. Și probabil voi pica eu iar dacă, miercuri, îl văd la evenimentul la care trebuie să particip.
„Fii un înger! Nu-l lăsa să te atingă!”
Sfat. Să-l fac gelos sau să-l întorc? Probabil niciuna. Dar da, voi fi din nou superbă. Pentru el. Nu-i ciudat că n-am fost „pentru el” când era posibil, iar acum o fac, doar pentru a-l durea și pe el puțin? Uite, răutatea pe care nu o sufăr e și în mine...
   Ei bine, nu mă poate scoate din oraș, nici eu nu-l pot da pe el afară. Va trebui să mă învăț.
   Așa că mâine sunt eu, miercuri sunt superbă, joi sunt înger fără aripi, vineri sunt... în cărți. Înapoi în lumea mea, acolo unde pot să țip fără să fiu auzită.
„Țipă înăuntru, tăcerea ta poate zguduie pământul...”
Dintre vorbe fără sunete, vă trimite gânduri bune Leah!