Iarna argintie

Inima ce o vezi pe cararea ninsa ce trece prin padurea de fag incremenita in timp, e inghetata, e inchisa intr-o carcasa de cristal cu reflexe de diamant.
Ai venit sa sufli cu o caldura de foc, sa o topesti cu flacari amare, sa o transformi in scrum sa o imprastii in vantul rece de afara.
Cu ochi inselatori de lup adormit, cu furie turbata ascunsa sub o masa de granit, ai incercat sa inseli o inima mica ce se plimba ratacita pe o apa lina de doruri pustii.

Comentarii