... atunci noptile de iarna devin magice

Oamenii n-au varsta,
cerul nu are cuvinte,
gandurile nu au limite,
trairile nu-si cunosc profunzimile
decat tainic simtite;

bucuria se imparte,
mainile calde se strang,
in imbratisari de inima,
calda, incapatoare, ocrotitoare,
zvacnind zambete de brazi,
scuturand zapezile buzelor,
dezghetand stangace gesturi,
armonice iubirii, tangente tandretii;

... atunci noptile de iarna devin magice

... si-mi scutur tremutul inimii,
peste iernile sufletelor frumoase,
din mantii grele de zapezi,
ele stiu sclipi mereu.

********