Te-ai amestecat cu o vraja plina de venin.
Ai infipt un pumnal al minciunii in vietile lor.
Un final fericit tu le-ai faurit.... dar imaginar!
Iti infingi dintii albi in buzele vinete si musti cu remuscare din groaza trecutului tau.
Ai aruncat destinul altora intr-un uragan, te-ai jucat cu firul vietiilor lor cu un mare elan.
hainele albe iti sunt stropite de un sange nevinovat pe care tu l-ai varsat.
Iar acum alba te privesti cu ochi holbati in oglinda si ai sa vezi ca totul e in zadar.
Remuscare e singurul cuvant care iti vine in minte an dupa an.
Ai infipt un pumnal al minciunii in vietile lor.
Un final fericit tu le-ai faurit.... dar imaginar!
Iti infingi dintii albi in buzele vinete si musti cu remuscare din groaza trecutului tau.
Ai aruncat destinul altora intr-un uragan, te-ai jucat cu firul vietiilor lor cu un mare elan.
hainele albe iti sunt stropite de un sange nevinovat pe care tu l-ai varsat.
Iar acum alba te privesti cu ochi holbati in oglinda si ai sa vezi ca totul e in zadar.
Remuscare e singurul cuvant care iti vine in minte an dupa an.
Aoleu ! Sa stii ca m-ai vindecat de sentimentul de vinovatie pe ziua de azi...deoarece, desi eu adesea sa ma simt in mod exagerat vinovat, totusi, parca, chestii din astea asa de infioratoare cum mi se pare ca sunt descrise ca aluzie in textul de mai sus, fata de care ar fi si normal sa simti remuscari chiar de nivelul celor descrise de tine tot mai sus, eu nu am facut !
RăspundețiȘtergereBuna Rudolph Aspirant.....si eu cateodata am avut acest sentiment de vinovatie insa nu asa de acut cum l-am descris in poezie.....am vizualizat filmul Atonement care m-a cutremurat profund....si de acolo mi-a venit inspiratia
RăspundețiȘtergere