Oglindă

Prefer să-mi cadă Luna-n patru zări
Fărâmițată în trei
Știind de unu
Chip de statuie albă amintindu-și visele
Zilelor și nopților de același fel
Decât să văd străzile de trecători pustii
Cum ucid inconștienti verbul “a ninge”
Nepăsători ca-n prima zi de păcat
Și de atunci până în ultima zi de îngenunchere.

...Trecând.

Cine sunt eu să iubesc toate acestea?
Sunt omul care privește de la ferestre
Și sparge ziduri cu unghiile reci, dar flori în vază
Ca să-i urce Luna pe cer din patru zări
Nefărâmițată în trei
Știind de unu
Chip de ființă albă adulmecând visul
Zicerii despre oamenii-bumerang
Cărora le-au crescut petale în ochi
În loc de iriși.