7 nov. 2011

Foi

E-un veac sărac acesta-n care
Din plopii cei fără de soţ mai moare
Câte un ram sau câte un copac întreg şi-un lemn
Întins pe jos rămâne din trunchiul drept şi demn.

Mă rog de tine, lume, nu-l arde şi nu-l lăsa să putrezească
Şi miezul lui fă-l carte ce-n vorbe să-nfrunzească!
Atins cândva cu har şi poezie,
Ar trebui sfârşitul tot literă să-i fie.

Şi de-or muri din ramuri, şi de-or muri alţi plopi,
De n-ar avea de unde să-şi plângă toamna stropi
De frunze răscolite atunci vom plânge noi,
Ne-or răscoli cu rime foşnind acele foi.
(2011)

5 comentarii:

  1. P.S. Nu te supara. Doar tu ai intrebat. Eu doar am raspuns din punctul meu afon de poezie de vedere !

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am pus nici un semn de întrebare în poezie... Dar fiecare cititor are cu siguranţă interpretarea proprie...

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt cateva saptamani de cand nu am mai citit o poezie atat de bine construita! pur si simplu iti dicteaza ritmul, iti arata cum trebuie citita, iti transmite mesajul sau prin fiecare rima! felicitari Carmen!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...