De-a cui parte să fiu?

   Uf, aveți oare vreo idee câte țin în mine? Câte știu și nu le arunc în față? De câte aș putea să mă revolt? Pe câți aș putea să-i jignesc, cu argumente, cu puține cuvinte suficient de rele? Știți cât aș vrea să-l pot suna chiar acum, să dau naibii toate regulile, tot ce mi-a impus să nu fac?
Știți că nu pot? Aveți în minte imaginile din desene animate, cu copilul - sau pisicul - și cu cei doi pe umerii lui, îngerașul și drăcușorul?

Ispita și conștiința? Cam așa... Doar că ispitei îi mai zicem suflet, iar conștiinței, minte. Și, tot alea sunt, oricum le-aș zice. Lucruri pe care nu știu să le interpretez. Și mă ascund, și fug. De mine, de ce aș vrea și n-am curajul să fac.
   Și vin pe aici. Mă bucur. Mă bucurați. Voi, toți!
Uite, vă las ceva amuzant. Când se difuzau desenele astea râdea EL, cel care trebuia să aibă grijă de mine, nu să-mi slăbească încrederea în bărbați, în acasă, în siguranță.
Din spatele unor zâmbete de drag, vă salută Leah!

Comentarii

  1. acum stiu de ce nu se discuta la cafea, erau toti la desene animate :)) inclusiv eu :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Și, deseori, tot ce faci e să înrăutățești lucrurile :)
    Da, desene! Am găsit motivele!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu