Unii oameni se simt intregi numai in doi.Altii sunt in doi si nu se simti intregi niciodata:)
Daca ai ajuns sa te simti intreg nefiind partea unui cuplu inseamna ca ti-ai depasit conditia
de jumatate de om in cautarea altei jumatati..Si adevarul este ca numai atunci poti cauta si astepta linistit ,fara "daca" si "de ce"?Pentru ca nu cauti pe cineva care sa te completeze sau implineasca.Esti deja completat si implinit.Cauti pe cineva cu care sa imparti aceasta implinire.
Nu sunt de acord cu singuratatea .Doar cu nevoia ei.
Un vechi intelept spunea demult...tare demult ...ca oamenii obisnuiau sa fie completi ,adica sa aiba doua capete,patru maini si patru picioare.Si doua inimi presupun.Dar intr-o zi nu stiu care zeu s-a suparat pe oameni foarte tare .A luat o sabie si ne-a taiat in jumatati .Perfecte,cu un cap ,doua maini si doua picioare,dar...jumatati:)
Si de atunci ne tot straduim sa ne cautam jumatatea.
Stiu...si eu am zambit.Pentru ca intre timp specia umana a evoluat.Acum suntem "self-suficienti".Am "crescut" ,ne-am acomodat ,ne-am adaptat mediului in care treci prin multe paturi ,ele,si printre multi genunchi ,ei doar ,doar ne-om gasi jumatatea cu pricina..Si ce este si mai ciudat este ca uneori ne regasim ,dar ,vai ...suntem deja acomodati ,adaptati si suficienti.Cine are nevoie de patru picioare? Nu eu !!
In curtea unui liceu in care mi-am pierdut ceva vreme cresteau odata doi copaci.Inalti si falnici .Isi sprijineau unul altuia crengile dar ce era mai interesant era faptul ca amandoi erau uniti printr-o creanga groasa care pornea din trunchiul unuia si se oprea in trunchiul celuilalt.Era uimitor sa vezi cum erau legati acesti doi copaci.De cate ori treceam imi aruncam ochii la ei.Seva unuia intra in corpul celuilalt.
Asa vad eu un cuplu .Sprijin si ajutor .Respect si daruire.
Daca privesti un pic in jur cu atentie vei vedea foarte multe cupluri gen copac-liana:).Cupluri care copacul destoinic si stoic sta nemiscat in fata furtunii(merge la serviciu ,asigura painea si cutitul ,taie iarba si spala masina:)iar liana doar se infasoara languros si suge seva:)Depinde de copac.Multi traiesc fericiti cu licheni prinsi de ei toata viata.Pentru ca doar asta stiu.Nu au avut niciodata un copac asemanator cu care sa-si sprijine crengile si sa-si transmita seva dintr-unul in altul.
N-am fost copac ,nu am fost liana sau cine stie ce planta agatatoare si parazita .Am fost doar o frunza care pentru o vreme a plutit dusa de vant ,neavand curajul sa se "stabileasca" ,sa fie pastrata sau strivita.Neincredere,teama...?Poate.Cata vreme am fost singura nu am reusit niciodata sa trec peste conditia de om singur.M-am simtit intotdeauna neintreaga:)Am avut intotdeauna doar un cap ,doua picioare si doua maini.Atat:)
Apoi intr-o zi ,cineva m-a facut sa ma simt intreaga si m-a ajutat incetul cu incetul sa devin copac.Astazi ne sprijinim unul altuia crengile si ne hranim unul cu seva celuilalt.Si infruntam impreuna furtunile si ne rugam ca zapada grea sa nu ne franga ramurile.
..............................................................................................................................................................................
P/S
Stiu sigur ca noi femeile avem tainica dorinta de a ne lasa prinse in palma barbatului sub pasul caruia ne-am fi strivit cu placere.
Stiu sigur ca toti avem pe lume copacul sau liana noastra.Sau palma care prinde frunza si in loc sa o striveasca o pune in buzunarul de la piept,in dreptul inimii .
"Sunt frunza ce-a cazut pe caldaram
Sub pasul tau cu drag m-as fi strivit
M-ai pus in buzunarul de la piept
Si m-ai pastrat,parca m-ai fi iubit..."
(din poezia "Sunt Frunza")
Daca ai ajuns sa te simti intreg nefiind partea unui cuplu inseamna ca ti-ai depasit conditia
de jumatate de om in cautarea altei jumatati..Si adevarul este ca numai atunci poti cauta si astepta linistit ,fara "daca" si "de ce"?Pentru ca nu cauti pe cineva care sa te completeze sau implineasca.Esti deja completat si implinit.Cauti pe cineva cu care sa imparti aceasta implinire.
Nu sunt de acord cu singuratatea .Doar cu nevoia ei.
Un vechi intelept spunea demult...tare demult ...ca oamenii obisnuiau sa fie completi ,adica sa aiba doua capete,patru maini si patru picioare.Si doua inimi presupun.Dar intr-o zi nu stiu care zeu s-a suparat pe oameni foarte tare .A luat o sabie si ne-a taiat in jumatati .Perfecte,cu un cap ,doua maini si doua picioare,dar...jumatati:)
Si de atunci ne tot straduim sa ne cautam jumatatea.
Stiu...si eu am zambit.Pentru ca intre timp specia umana a evoluat.Acum suntem "self-suficienti".Am "crescut" ,ne-am acomodat ,ne-am adaptat mediului in care treci prin multe paturi ,ele,si printre multi genunchi ,ei doar ,doar ne-om gasi jumatatea cu pricina..Si ce este si mai ciudat este ca uneori ne regasim ,dar ,vai ...suntem deja acomodati ,adaptati si suficienti.Cine are nevoie de patru picioare? Nu eu !!
In curtea unui liceu in care mi-am pierdut ceva vreme cresteau odata doi copaci.Inalti si falnici .Isi sprijineau unul altuia crengile dar ce era mai interesant era faptul ca amandoi erau uniti printr-o creanga groasa care pornea din trunchiul unuia si se oprea in trunchiul celuilalt.Era uimitor sa vezi cum erau legati acesti doi copaci.De cate ori treceam imi aruncam ochii la ei.Seva unuia intra in corpul celuilalt.
Asa vad eu un cuplu .Sprijin si ajutor .Respect si daruire.
Daca privesti un pic in jur cu atentie vei vedea foarte multe cupluri gen copac-liana:).Cupluri care copacul destoinic si stoic sta nemiscat in fata furtunii(merge la serviciu ,asigura painea si cutitul ,taie iarba si spala masina:)iar liana doar se infasoara languros si suge seva:)Depinde de copac.Multi traiesc fericiti cu licheni prinsi de ei toata viata.Pentru ca doar asta stiu.Nu au avut niciodata un copac asemanator cu care sa-si sprijine crengile si sa-si transmita seva dintr-unul in altul.
N-am fost copac ,nu am fost liana sau cine stie ce planta agatatoare si parazita .Am fost doar o frunza care pentru o vreme a plutit dusa de vant ,neavand curajul sa se "stabileasca" ,sa fie pastrata sau strivita.Neincredere,teama...?Poate.Cata vreme am fost singura nu am reusit niciodata sa trec peste conditia de om singur.M-am simtit intotdeauna neintreaga:)Am avut intotdeauna doar un cap ,doua picioare si doua maini.Atat:)
Apoi intr-o zi ,cineva m-a facut sa ma simt intreaga si m-a ajutat incetul cu incetul sa devin copac.Astazi ne sprijinim unul altuia crengile si ne hranim unul cu seva celuilalt.Si infruntam impreuna furtunile si ne rugam ca zapada grea sa nu ne franga ramurile.
..............................................................................................................................................................................
P/S
Stiu sigur ca noi femeile avem tainica dorinta de a ne lasa prinse in palma barbatului sub pasul caruia ne-am fi strivit cu placere.
Stiu sigur ca toti avem pe lume copacul sau liana noastra.Sau palma care prinde frunza si in loc sa o striveasca o pune in buzunarul de la piept,in dreptul inimii .
"Sunt frunza ce-a cazut pe caldaram
Sub pasul tau cu drag m-as fi strivit
M-ai pus in buzunarul de la piept
Si m-ai pastrat,parca m-ai fi iubit..."
(din poezia "Sunt Frunza")
Comentarii
Trimiteți un comentariu