O stea cazatoare

Esti ca o stea cazatoare care a  lovit cu lumina ei luciul straveziu al apei. Stralucesti pe campul plin de flori vestejite, cu lumina ta zdrobesti orice frumusete rara. Hainele tale sunt  un albastru de zenit, parul tau e palid ca spicul graului , fata ta e alba.



Tu indeplinesti orice dorinte atunci cand indragostiti ti le cer. Insa esti si mincinoasa caci apoi le zdrobesti.


Palpai usor, lumina ta se stinge. Tu esti singura si ai un suflet pustiit. Nimeni nu iti indeplineste comoara de dorinte ascunse in sufletul tau plin de trandafiri si crini. Inima ta e inconjurata de un zid de spini, sangereaza si se lupta cu nisipul din pustiul desertului.


Talpile iti sunt ranite de atata mers, cararile pe care tu le luminai odata sunt acum cunfundate in cel mai adanc mister. Nu mai vrei sa stralucesti si vraja ta de aur si rubine moare, lumina ta albastra se stinge incet, usor.


Gata, aprope ca nu se mai distinge si totul e intuneric. Doar o mana intinsa care se apleaca usor  te mai poate salva, doar ea poate sa iti sporeasca lucirea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu