De-aş fi....

Singurătatea se risipeşte în cele patru zări. Dorul îmi zâmbeşte.
- Te voi purta în fiecare zi spre el. Îţi voi aduce gândurile şi sărutările lui. Veţi fi împreună. Este nevoie doar de răbdarea ta pentru a depăşi testul. Atât.
- Mulţumesc, şoptesc şi îmbrăţişez dorul.
Mă transform pe zi ce trece într-o minune. Fiecare copil întâlnit îmi conferă energie şi putere.
Pe plaja goală din sufletul meu cresc nuferi. În fiecare celulă a corpului meu înfloreşte o bucurie. Razele soarelui meu încălzesc suflete. Privirea mea doboară răutăţi. Pas cu pas ajung tot mai departe, spre mai bine, mai frumos, mai curat, mai util. Zbor... păşesc... alerg... cânt.... scriu.... dansez.... iubesc.... pentru o lumea mai bună, mai frumoasă, mai veselă.
Acum, mă opresc. Ochii îmi sunt inundaţi de lacrimi dulci. Poate că sunt de dor... poate că sunt de teamă... poate că sunt pentru purificare. Mă simt a nimănui.... mă simt un suflet rătăcit printre oameni. Sunt ca o pelerină de ploaie pentru cei din jur.
Mă ascund printre litere... îmi sorb cafeau cu rom... dau pagina cărţii... scriu un rând în jurnal... şi plâng... şi iar plâng... şi mă întreb pânăcând?!

Comentarii