Poate intr-adevar ne cautam o viata-ntreaga si cand ne gasim ,ne simtim.Ca doua rauri care s-au desprins de la acelasi izvor,care au tot ratacit si care ,pana la urma s-au intalnit  la gura de varsare a unui fluviu in mare.
Poate ne este dat sa ne cautam toata viata.Pana cand ne intalnim.
Poate asta explica numarul mare al oamenilor singuri.Nu au curajul sa se impleteasca cu nici un rau ...stiu ca izvorul nu le este comun si ,poate de aceea asteapta pana la varsarea in mare ...cand cu siguranta isi vor intalni raul geaman...sufletul geaman.
Si poate de aceea oamenii se despart.N-au fost croiti de la inceput sa fie impreuna ,sa curga in aceeasi albie.
Sa clipoceasca impreuna,sa scanteieze in lumina aceluiasi soare,sa se desfaca si sa se adune din nou,sa-si impleteasca valurile...
Sa colinde impreuna luncile,sa sparga piatra muntilor,sa cada in cascade si apoi sa se scufunde impreuna in marea cea mare.



 Unii suntem rauri line ,calme...si altii rauri zbuciumate si cautande...
 Trebuie sa existe undeva explicatia faptului ca pe unii oameni "ii vedem" din prima secunda si pe altii ii intalnim in fiecare zi si nici macar nu ne straduim sa-i cunoastem.
Curg inspre tine cu toate apele mele,nu vad alta cale,nu pot curge in sens invers...Undele mele sunt atrase de valurile tale...alerg inspre tine intru definitiva contopire...
Cu unii oameni ne atragem de parca sufletul lor este croit pe masura sufletului nostru.De parca am avea acelasi izvor,de parca am fi jumatatea aceluiasi intreg...de parca am supt acelasi lapte:)

Mi se intampla sa aud intamplari deosebite din viata unor oameni...uneori am impresia ca atrag povestile fantastice de iubire.

Un EL si o EA.

Se intalnesc,se simt atrasi unul de cellalalt si primul lui gand a fost ca o cunoaste de undeva.
Bineinteles ,probabil ea,ca orice alta femeie ,obisnuita cu felul acela al barbatilor de a inventa povesti doar ca sa ne impresioneze ,a zambit in sinea ei :"Oh...toti folositi aceeasi linie".
La insistentele lui au inceput sa enumere locuri si intamplari care i-ar fi putut pune intr-un fel sau altul impreuna.
Nimic.
Dar EL  a stiut cu siguranta ca undeva,candva a vazut un chip asemanator.
Apoi a venit timpul cand EL a fost dus in fata parintilor  EI si atunci surprinderea ei ...si a lui probabil...a fost si mai mare:
"Poate pe tine nu te-am cunoscut,dar cu siguranta ti-am cunoscut mama".
Si ,probabil, ea a realizat ca aceasta nu mai poate fi sub nici o forma o" expresie de agatat".
Si ,pentru ca EL a fost ABSOLUT convins ...au inceput cercetarile:)

Cand EL s-a nascut, intr-un salon vecin un alt baiat se nastea.Si pentru ca mama lui nu a avut destul lapte,cealalta femeie l-a alaptat.Cealalta femeie era mama EI...EA nenascuta inca.

Si astfel EL a devenit frate de lapte cu fratele EI mai mare .
Peste doi ani se nastea EA...Acelasi lapte:)
Si peste ani si ani...EL si EA se intalnesc,se indragostesc...se casatoresc
Destin ? Intamplare? Coincidenta?
Doar iubirea...?
Sirul intamplarilor stranii continua...amintiri impregnate  pe creierul unui copil care ,la varsta foarte frageda ,a inceput sa povesteasca de cealalta femeie care l-a alaptat, fara sa aiba nici cea mai mica informatie despre faptul real intamplat la cateva ore de la nasterea lui.
Dar desi nu am dat nici un nume,totusi nu vreau sa invadez prea mult viata a doi oameni pe care ii plac,admir si respect ,desi ii cunosc de putina vreme.

EA zambeste si astazi sagalnic amintirii in care  EL a folosit aceeasi linie pe care o cam folosesc toti:"Eu te cunosc de undeva":)
Doar  ca de asta data a fost perfect adevarat.
El zambeste  faptului ca eu nu par deloc surprinsa ascultandu-i povestea.Poveste care mi-a luat ceva vreme s-o scriu pentru ca nu am vreu sa supar pe nimeni.
Dar am considerat ca este prea frumoasa ca sa nu fie impartita:)

Nu stiu ce forta pune doi oameni impreuna.Destin?Soarta?Iubirea?Atractia universala a doua rauri care s-au alimentat din acelasi izvor...care au tot ratacit ...si care apoi s-au intalnit la varsarea in mare?
Cred din ce in ce mai mult in faptul ca suntem destinati unul altuia.
Nimic nu poate fi intamplator in atractia dintre doua suflete.Exista o forta care "lucreaza" dincolo de aranjamente si simple intamplari.Si,cu cat ne departam ,cu atat ne apropiem mai mult,cu cat ne respingem ,cu atat ne atragem mai mult:Pentru ca este Destin.
Destinul nu se bazeaza pe coincidente ci pe reguli dinainte scrise.
Doar ca unii forteaza destinul,altii il ocolesc...

Iar altii devin sclavii unui sistem din care nu vor putea evada niciodata si ,pe care,cu resemnare il numesc destin.blah