Ea...si zidul




De s-a nascut este aici, de a murit este tot aici, si nu exista zid, si nu exista punte.
E o mare de infinitati ce-si intind tentacolele peste Ea si ii cer sa se poarte dintr-un punct, tesut panza, pana la negura negurimilor nimicului , din care toate sunt.
Dincolo de Ea este Ea, cum dincolo de El este tot El, simt amandoi diferit de la fel, in pleiada de ceruri, prin porii identitatii, singularitatii sufletului nesatul in cereri si cautari.

Rupta, franta imensitatii fiecare parte din Ea isi are locul intr-o repetitie a mersului firesc spre .... inainte .


Comentarii

  1. Superb! Adevăr şi poezie la un loc.
    :-*

    RăspundețiȘtergere
  2. totul este acelasi lucru cu nimic,mersul firesc intre cele doua...

    RăspundețiȘtergere
  3. Blue, adevarul isi cauta calea prin "gura" pacatoasei :))
    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  4. Toteu, de acord, e un tot unitar, indistructibil, inseparabil...noi, prin conceptii incercam sa ne explicam si disecam celula cu celula, pana cand ne pierdem in teorii, experimente , supozitii ... :)
    As vrea sa detaliezi putin comentariul tau, ceva imi spune ca ai chestii interesante de spus :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu