__Nuta Istrate Gangan__
Te-ai gandit vreodata care este motivul pentru care unii oameni au intrat in viata ta?Se spune ca e un motiv in toate si ca toate in lumea asta au un rost bine definit.
Se mai spune ca sunt oameni ...buni,mai putin buni...cu care "ti-a fost dat" sa te intalnesti.
De multe ori m-am intrebat ce lege,ce forta, ne aduce impreuna,ne pune unul in fata celuilalt,fara nici o introducere sau manual de utilizare si ne lasa sa ne descurcam pe cont propriu?:)
Ca intr-un scenariu scris de o minte perversa, de multe ori ne trezim cu unii oameni in viata noastra si nu prea stim ce sa facem cu ei.Cateodata ii lasam sa-si caute singuri loc,ii asezam pe trepte sau pe piedestale...le dam putere asupra noastra,le dam cheile de la sufletul nostru... sau,pe de alta parte, le negam orice acces mai intim,si le trantim poarta-n nas.Pentru ca nu stim pur si simplu cum sa reactionam si atunci ,ne bazam pe primul instinct.
Cateodata avem impresia ca au aparut mult prea devreme. Sau mult prea tarziu...
Ai senzatia ciudata ca investesti suflet intr-o piata in care pretul sufletelor este cotat foarte jos ,intr-o piata in care sentimentele se vand la taraba pe mai nimic.Si partea proasta este ca nu stii daca esti vanzator sau cumparator.
Faci lucrurile in felul tau doar pentru ca ai impresia ca ai facut ce a fost mai bine.Si pentru tine si pentru ei.
Oamenii se uita.
Felul in care te-au facut sa te simti ...ca a fost fantastic ...ca a fost ingrozitor ...NU:)
Este trist doar... ca uneori te indoiesti de rolul pe care l-ar avea unii oameni in viata ta.
Si este si mai trist cand realizezi ca de fapt,intr-un ungher al inimii tale, acolo unde hotararea se intalneste cu nehotararea si teama se suprapune cu curajul, ti-ai fi dorit sa nu-i fi intalnit niciodata.
Te-ai gandit vreodata care este motivul pentru care unii oameni au intrat in viata ta?Se spune ca e un motiv in toate si ca toate in lumea asta au un rost bine definit.
Se mai spune ca sunt oameni ...buni,mai putin buni...cu care "ti-a fost dat" sa te intalnesti.
De multe ori m-am intrebat ce lege,ce forta, ne aduce impreuna,ne pune unul in fata celuilalt,fara nici o introducere sau manual de utilizare si ne lasa sa ne descurcam pe cont propriu?:)
Ca intr-un scenariu scris de o minte perversa, de multe ori ne trezim cu unii oameni in viata noastra si nu prea stim ce sa facem cu ei.Cateodata ii lasam sa-si caute singuri loc,ii asezam pe trepte sau pe piedestale...le dam putere asupra noastra,le dam cheile de la sufletul nostru... sau,pe de alta parte, le negam orice acces mai intim,si le trantim poarta-n nas.Pentru ca nu stim pur si simplu cum sa reactionam si atunci ,ne bazam pe primul instinct.
Cateodata avem impresia ca au aparut mult prea devreme. Sau mult prea tarziu...
Ai senzatia ciudata ca investesti suflet intr-o piata in care pretul sufletelor este cotat foarte jos ,intr-o piata in care sentimentele se vand la taraba pe mai nimic.Si partea proasta este ca nu stii daca esti vanzator sau cumparator.
Faci lucrurile in felul tau doar pentru ca ai impresia ca ai facut ce a fost mai bine.Si pentru tine si pentru ei.
Oamenii se uita.
Felul in care te-au facut sa te simti ...ca a fost fantastic ...ca a fost ingrozitor ...NU:)
Este trist doar... ca uneori te indoiesti de rolul pe care l-ar avea unii oameni in viata ta.
Si este si mai trist cand realizezi ca de fapt,intr-un ungher al inimii tale, acolo unde hotararea se intalneste cu nehotararea si teama se suprapune cu curajul, ti-ai fi dorit sa nu-i fi intalnit niciodata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu