2 aug. 2011

Lectie despre iubire si mecanismele ei… a iubi nu este o optiune

Ce se intampla cand iubesti? Si fac distinctia… nu intreb ce faci cand iubesti…


Cand iubesti, o bucatica se desprinde din sufletul tau si merge spre cel ce face “obiectul” iubirii…vrei nu vrei…se intampla. Am zis obiect  pentru ca poti iubi ceea ce faci (de asta se zice in popor ca pui suflet), poti iubi un anumit lucru, loc sau o fiinta.
Daca iubirea respecta Legile Divine, nu-ti fie teama… nu vei ramane cu lipsa. Primesti de “Sus” mai mult si mai bun decat ai daruit tu. Prin asta iubirea innobileaza, te face mai bun si te apropie pas cu pas de Dumnezeu.
Ce se intampla cu bucatica primita ca dar de iubire? Ei bine, incet incet se va integra in sufletul tau, cu informatiile, energiile, algoritmii si programele continute. Peste ceva timp vei avea un suflet nou, schimbat, mai bun sau mai rau, functie de calitatea a ceea ce ai primit. Tot acest fenomen produce placere si fericire, atat primitorului cat si celui ce daruieste, ceea ce e bine dar.... poate produce si dependenta... de a primi sau de a darui...si...
Da, sa nu uitam, apare si exista apoi DORUL….caci tot ce ai daruit, va pastra legatura cu sufletelul tau. Cand vei fi departe de ele…. iti va fi dor. De exemplu, daca ti-ai daruit bucatele unor locuri vizitate sau in care ai trait vei suferi de dorul lor…
 La fel, chiar daca ai fost intr-o relatie cu cineva care, dupa ce tragi linie, constati ca ti-a facut mai mult rau decat bine, si logic iti spui ce nu mai vrei si nu mai ai nimic de impartit cu el/ea, tot vei suferi… mai mult, va fi in gandurile tale si-ti va fi dor si… n-ai de ales….
         Ziceam ca n-ai de ales…. adevarat... dar numai cand esti cinstit cu tine! Cand esti prea slab de inger, adopti de regula una din cele doua solutii mai la indemana oricui:
-         ori te arunci in bratele unuia  din primii veniti disponibili – si ai o sansa mai mica sau mai mare sa-ti fie bine....
-         ori te apuci si murdaresti interior sau/si exterior tot ce a fost intre voi. Ce a fost neplacut, rau, se amplifica in semnificatii si amploare, iar pentru ce a fost bun si frumos, se cauta si se inventeaza conotatii rele, ascunse, perverse, nedrepte, etc…. iar unii o fac atat de intens incat in scurt timp ajung sa creada si sa-si aminteasca doar varianta eronata. E trist pentru ca facand asa, nu castigi nimic, ba mai mult…  iti vei face rau si tie dar si celuilalt.
Deci, daca esti cinstit cu tine, realizezi ca nu ai de ales: a iubi nu este o optiune. Nu-ti poti porunci: de maine nu mai vreau sa iubesc.... In suflet iubirea apare si exista ca urmare a ceea ce suntem si a ceea ce am descoperit in “obiectul” iubirii, a ceea ce rezoneaza intre cele doua parti implicate. Poti alege doar daca manifesti sau nu acea iubire si rational, si fizic. Acceptand-o si manifestand-o nu faci decat sa o implinesti, sa o dezvolti, sa te bucuri de ea si efectele ei. Pentru 2 oameni indragostiti, viata e mai roz, mai frumoasa, mai usoara iar asta se transmite si o simt si cei din jurul lor.

Poti sa iubesti dar…. sa nu-ti impartasesti dragostea cu cel iubit?
Teoretic…da, practic…nu! Sunt 2 situatii: cel iubit este langa tine si poti interactiona cu el sau ... nu, nu este, nu mai este, este departe, etc. Indiferent de situatie.... sufletelul va face ce stie el mai bine: va comunica cu celalalt sufletel, va darui bucatele din tot ce are el mai bun....si asta se intampla fara efort si fara sa te poti opune.... e de ajuns sa te gandesti cu drag la cel iubit.... Poti sa faci asta tot restul vietii tale, fara ca celalalt sa stie sau sa mai stie despre tine.... aceasta e iubirea pura, neconditionata, ....dar din pacate ne-impartasita...
            Subiectul ramane deschis.....

4 comentarii:

  1. Intradevar.. Neimpartasita.... Sau asa zisa iubire "platonica" , cea numai de suflet... Si ce poti face atunci cand celalalt suflet nu mai lupta, nu'ti mai da parte din el si...tot ce iti ofera e gustul amar al durerii?...Si tu defapt continui sa daruiesti ce ai mai bun din tine....

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte interesanta partea cu dorul...citind gandurile tale imi dau seama de felul in care am privit Dorul de-a lungul anilor ca pe ceva oarecum exterior mie, adica nu ca parte din sufletul meu, ci ca fiind mai degraba "meritul" celui drag
    (sufletul lui, tandretea, dragalasenia, frumusetea sufleteasca si nu numai)
    dorul de ceea ce e el si nu de ceea ce am oferit eu. :)
    cat despre celelalte aspecte povestite sunt foarte multe de spus, dar despre lucrurile la care m am referit mi-a venit cel mai usor sa ma exprim.

    am nevoie sa mai recitesc de cateva ori textul si mai ales in liniste nocturna pentru a-i descoperi si mai multe si mai profunde intelesuri.
    multumesc!
    a venit ca un raspuns la ceea ce ma gandeam si eu in ultimul timp. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună seara, boieri dumnevoastră!
    Bună şi cafeaua şi ideea din postare.
    :)
    Ce ar fi de spus? Păi, poate ar trebui operată o distincţie între a iubi - ca stare a sufletului şi dragoste, ca iubire de partener.
    Iubirea n-are ţintă, dragostea, însă, se orientează spre un om cu care ai putea să-ţi împarţi viaţa. Schimbul de fracţii de suflet se face, aş îndrăzni să spun, doar la dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Felii, felii, iubirea hraneste ... pe tine, pe cel de langa tine.
    Uneori sunt uimita de capacitatea de a se regenera, de a fi infinita.Pare banal, uzat, un refren dintr-un cantec vechi tot ce spun...dar asta demonstreaza ca din toate timpurile a fost daruita, primita , dor-uita :)
    Un articol bun, o lectie, un dar de la suflet pentru suflete.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...