Ai aruncat două zaruri pe masă ca două minuni
Sau ca două nefericiri umane
Surprinse în deşert şi plânse în Amazon.
“E doar o joacă!” mi-ai spus, Doamne!
Şi eu, copil, mă răzvrătesc cuminte sau regesc
Descoperind fâşiile de viaţă aşa cum ochiul
Meu le vrea şi se dezmiardă.
Apoi, atât de înţelept cum eşti tu, Doamne!
Le-ai înmulţit în carusel
Şi fiecare mână-ntinsa, întinsă spaţiului gol
Stă şi pândeşte sau şăgalnic râde,
Dorind să prindă lanţul ce se-aseamănă cu dor.
Din nou copil ce sunt, naiv ca o poveste,
Adun şi scad şi împletesc în minte spaima lor.
Mai râd şi eu, mai întristez cu zaruri lumea toată
Şi lanţurile le greşesc, dar le şi prind deolaltă
Aşa cum numai un întins bogat în număr ştie.
Acest întins bogat e masa numerelor multe,
Stelar amestecat cu omenire, închipuiri, iluzii, adevăr
Şi joaca lui e iarăşi un întins,
Aşa ca tine,
Eu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu