Liniştea din suflet e apăsătoare,
În zbucium de natură, e seducătoare
Te sperii ameţit şi ameţeşti de frică
Ai vrea să ţipi, să te ascunzi o clipă?
Nu poţi !?
N.ai cum să te ascunzi de ea
Când un fior ciudat ţi.acoperă întreaga fire.
Ce ştii? Ce faci? Ce vrei? Accepţi să se întâmple?
Inima ta de.a.ntregul să se umple?
Rapid, dar totuşi foarte lent, să poţi să simţi
Fără să ştii oricât de mult ai vrea să poţi
Ce şi cum, aiurea te roteşte fără să pară c.are scop
Doar să te umilească, apoi să te înalte ca pe.o stea
Să te.ameţească, în loc să te oprească, apoi.....
Apoi să nu mai simţi nimic, decât că te.ai oprit.
Încerci sau poate nu,
sau poate ştii deja,
Ai vrea să afli ce se.ntampla sau poate nu îţi pasă
O vreme sigur vei avea şi linişte şi fericire,
Din ce.ai visat, ce ţi.ai dorit să nu lipsească.
''Viaţă este un vis, la fel şi tinereţea
Iubirea nu e scrisă, cum nu.i nici fericirea
Atâta doar contează, să ştii că ai trăit
În felul tău cel unic, aşa cum ţi.ai dorit! ''
Liviu R. 11.11.2002
text needitat si necorectat
Comentarii
Trimiteți un comentariu