Zbor

Sunt oameni ce se nasc din spuma mării și își petrec viața pe un țărm învăluit în brize calde și cântece de pescăruși.

Sunt oameni ce se nasc din verde crud amestecat cu cer albastru și-n drumul lor cuceresc piscuri noi pe care niciun pas nu si-a lăsat vreodată urma.

Sunt oameni ce se nasc din crivăț înghețat și fulgi de nea, cu priviri crude și vorbe tăioase menite să ucidă mugurii de speranță ce le răsar în cale.

Sunt oameni ce se nasc din raze moi de soare iar mâna lor poate, cumva, să alunge întunericul dezamăgirii.

Sunt oameni ce se nasc pe colțul unei stele și-n fiecare noapte călătoresc spre lună rupând  bucățele din ea.

Sunt oameni ce se nasc cu aripi... unele mari, tivite cu speranțe colorate, altele mici, fragile, străvezii. 

Eu m-am născut din vise.. 

cu doi ochi mari ce privesc spre piscurile înalte dar cu speranțe ce zboară printre stele;

cu fulgi de nea-n privire și raze de soare în suflet;

pe-un țărm îndepărtat, cald, dar gol;

Fără aripi...

... și totuși... zbor.