17 ian. 2012

Versul rămâne, când altele mor

Uneori cenuşii, alteori colorate
Întorc cu sfială sau smulg sfâşiate
File pe care, ca şi cum în granit,
Cu degete daltă, am avut de cioplit,
Am scris întâmplări şi m-am făurit.

Timpul le leagă, le pierde-n tumult,
Le îngălbeneşte cu iz de demult,
Aşterne şi praf, şi puţină uitare,
Le rupe din mine şi închide-n dosare
Iubire aprinsă, albastră visare...

Pagini din urmă şi file mai noi
Din cremene dură sau calcare moi
Înşiră apusuri şi vinete ploi,
Şi zâmbete multe, vreo două nevoi,
Şi inima blând înmulţită cu doi.

Tot vraful de foi îl strâng într-o clipă,
Cât timpul o dată a bătut din aripă,
Şi ştiu că nu-i pasă că viaţa îmi trece,
Izvorul lui veşnic nu are să sece,
Îşi bate secunda egală şi rece.

Dar chiar dacă trece rămân amintiri,
Iubiri se destramă şi iar cresc iubiri,
Cât visul mă poartă, viaţa-i un zbor,
Pe suflet, pe soartă nu creşte vreun nor,
Iar versul rămâne, când altele mor.
(2010-2012)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...