Suficient

Aţi avut momente când aţi făcut tot ce aţi crezut că se poate face şi nu a fost suficient? Te-ai străduit, ai dat mai mult de la tine decât de obicei, ai încercat, ai luptat şi totuşi…
Fără regrete, aşa ar trebui trăită viaţa, să încerci să faci tot ce este posibil. Până unde însă poţi merge? Care îţi sunt limitele?
Oare merită toţi ce le oferim şi cât ne chinuim pentru ei?
Unii da şi unii noi. Dar cel mai mult cred că merităm noi! Datoria majoră este faţă de noi, pentru că dacă noi nu suntem mulţumiţi de viaţa noastră, cu siguranţă nu ne vom implica în viaţa altora cu gânduri extraordinare… oarecum suntem la nivel de directă proporţionalitate unii faţă de ceilalţi…
Într-o lume în care te întâlneşti zilnic cu zeci de oameni trebuie să te concentrezi pe ce este important şi să nu te pierzi prin a oferi de toate tuturor. Cum ajungi însă la concluzia asta, să alegi pe cei care merită? Experienţa te poate ajuta de cele mai multe ori, dar nu tot timpul, prin urmare, luăm decizii.
Îmi place să-mi folosesc timpul cu cine îmi doresc cel mai mult, deşi arareori se întâmplă asta, pentru că viaţa te prinde în nişte maşinării, din care te chinui mereu să ieşi, uneori fără izbândă. Datorii de suflet faţă de familie, prieteni, cunoscuţi, societate etc.
Din fericire aceste datorii vin răsplătite odată ce le plăteşti.
Aş prefera să am o carte de credit nelimitată cu care pot achiziţiona timp cu tine, pentru totdeauna, fără dobândă. Tu, omul potrivit!

Comentarii

  1. Da! Limitele noi ni le stabilim si e bine sa ni le cunoastem! Daca si romanii ar invata ca fiecare zi e o bucurie, ar fi mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu