Sculptura a cerului si pamantului

Sculptura a cerului si pamantului


-regasirea fericirii-


Nu ma uita cand cad la picioarele mele,
Atunci sunt muta,
Dar cresc laolalta cu salbaticiunile padurii,
Ma nasc in imbiere de camere dulci, lemnoase
In care stau asezate pe mese cescute cu ceai,
Gust de salcam
In vant.
In vant
Ninge
Peste viata unora ca noi,
Carora fiindca au crezut ca sunt zei,
Li s-a dat suflet.
Acum stau si privesc de la ferestre
Cum se cerne timpul,
Ca o petala desprinsa dintr-un foc nemuritor
Din care ne-am nascut
Si n care ne intoarcem lichizi
Cand trupurile noastre nu mai au plete,
Mintile sunt ruinate de vis,
Si inima,
Ea,
Inima,
Acea inima...
E o cometa ce tinde spre infinit
Vesnic parand a muri,
Vesnic traind in pulsatia fiintei ceresti
Pe care o dezghioaca
Pamantul cu ochii sfintiti,
Gura vorbind.
Atunci ne intoarcem lichizi
Pana la evaporare,
Trecand prin zapezi
Si din scantei
Ne facem
Nimic.