Numeste-ma nebuna.
Nu o sa-ti tin gura inchisa. Nu o sa-ti blochez calea. Spune-mi ca n-am inima si o sa-mi deschid pieptul pentru a-ti arata ce pulseaza. Zgariata, crapata, faramitata, dar inca in viata - inima mea. O sa-ti arat arsurile si cicatricile. O sa-mi dau parul la o parte si o sa-ti arat taietura de pe gatul meu. Am fost suficient de prostuta pentru a avea incredere intr-un cutit la gatul meu.
Numeste-ma slaba.
Nu o sa neg acuzatia si nici nu o sa ma apar. O sa stau si o sa absorb fiecare cuvant, pentru ca stiu ca tu oricum nu o sa intelegi. Te voi lasa sa ma arunci intr-un colt si nu voi pleca de acolo. Ba chiar o sa-mi deschid bratele catre soare, lasand lumina sa-mi usuce sangele.
Numeste-ma victima.
Nu o sa iti spun ca nu ai dreptate. Doar o sa-mi ridic tricoul si o sa-ti arat gaura din pieptul meu lasata de durere. O sa-ti arat vanataile lasate de circumstante cand realitatea a fost prea dura iar eu prea inceata pentru a ma feri. Apoi o sa-ti arat urmele lasate de metalul gloantele voastre. Si atat!
O sa-ti arat cum am dansat in flacari si cum creaturi hidoase mi-au lins ranile. Dar o sa te las sa-mi mangai pielea unde carnea mi-a fost smulsa de ghearele suferintei. Atunci o sa ma ridic deasupra apei plina cu ura si o sa-ti proiectez fiecare greseala pe care am facut-o. O sa-ti iau mana si o sa te pun sa simti si tu zgomotul remuscarilor.
Apoi o sa te duc in locurile unde am alunecat, am cazut si am inotat in regrete. O sa te plimb incet, incet prin fiecare loc in parte si asta doar ca sa vezi cat de rau a decazut sufletul meu.
La final, o sa ma asez tacuta pe scarile vietii mele si o sa te las sa ma numesti nebuna, slaba si victima.
Dar eu deja o sa stiu lucrurile astea, asa ca nu o sa-mi plec capul din rusine.
Pentru ca stiu cine sunt eu cu adevarat.
Tu stii?
Si mai presus de toate... vrei sa ma ai asa cum sunt?
Nu o sa-ti tin gura inchisa. Nu o sa-ti blochez calea. Spune-mi ca n-am inima si o sa-mi deschid pieptul pentru a-ti arata ce pulseaza. Zgariata, crapata, faramitata, dar inca in viata - inima mea. O sa-ti arat arsurile si cicatricile. O sa-mi dau parul la o parte si o sa-ti arat taietura de pe gatul meu. Am fost suficient de prostuta pentru a avea incredere intr-un cutit la gatul meu.
Numeste-ma slaba.
Nu o sa neg acuzatia si nici nu o sa ma apar. O sa stau si o sa absorb fiecare cuvant, pentru ca stiu ca tu oricum nu o sa intelegi. Te voi lasa sa ma arunci intr-un colt si nu voi pleca de acolo. Ba chiar o sa-mi deschid bratele catre soare, lasand lumina sa-mi usuce sangele.
Numeste-ma victima.
Nu o sa iti spun ca nu ai dreptate. Doar o sa-mi ridic tricoul si o sa-ti arat gaura din pieptul meu lasata de durere. O sa-ti arat vanataile lasate de circumstante cand realitatea a fost prea dura iar eu prea inceata pentru a ma feri. Apoi o sa-ti arat urmele lasate de metalul gloantele voastre. Si atat!
O sa-ti arat cum am dansat in flacari si cum creaturi hidoase mi-au lins ranile. Dar o sa te las sa-mi mangai pielea unde carnea mi-a fost smulsa de ghearele suferintei. Atunci o sa ma ridic deasupra apei plina cu ura si o sa-ti proiectez fiecare greseala pe care am facut-o. O sa-ti iau mana si o sa te pun sa simti si tu zgomotul remuscarilor.
Apoi o sa te duc in locurile unde am alunecat, am cazut si am inotat in regrete. O sa te plimb incet, incet prin fiecare loc in parte si asta doar ca sa vezi cat de rau a decazut sufletul meu.
La final, o sa ma asez tacuta pe scarile vietii mele si o sa te las sa ma numesti nebuna, slaba si victima.
Dar eu deja o sa stiu lucrurile astea, asa ca nu o sa-mi plec capul din rusine.
Pentru ca stiu cine sunt eu cu adevarat.
Tu stii?
Si mai presus de toate... vrei sa ma ai asa cum sunt?
Impresionant!
RăspundețiȘtergeremersi simona :*
RăspundețiȘtergere