9 ian. 2012

Ferrmecata de Cluj

Desprinsă cu greu din braţele ce au protejat-o trei nopţi - prea puţine pentru nevoie ei de iubire - se ridică să se schimbe pentru a porni în drumul spre Cluj. Mai fusese acum mulţi ani, dar undeva la periferia oraşului, unde de fapt a făcut provizii într-un supermarket. Un sărut pe obraz l-a trezit.
- Îmi vei lipsi. El, nu ştia ce să-i mai ofere. Ar fi fost în stare să oprească timpul de dragul ei. Au pornit mână în mână spre autogară.
- O migrenă mă supără, şopti ea.
- Cum pleci de la mine, cum te simţi rău. Cred că trebuie să mă risc! răspune el. Râd. Râsete copilăreşti şi sincere. Microbuzul s-a oprit lângă ei. El îi plăteşte biletul spre Cluj. Mâinile lor fremătau de emoţie, dor, tristeţe. În centrul oraşului, el a coborât. Sărutul lor a fost arzător. Migrena o chinuia din ce în ce mai puternic. Peisajul era trist. Ceaţa îi dădea un sentiment de nesiguranţă. Opririle prin diferite sate nu îi permiteau să adoamă. Porbabil şi emoţiile. Urma să cunoască oameni noi. Începutul anului fusese o cursă de a-şi face noi prieteni. Gara din Cluj.
-Aici este autogara?
-Nu, mai este până la autogară, răspunse şoferul.
Oprirea finală. Bagajul era greu, iar durerea de cap sâcâitoare de-a dreptul. -Heeeeiiii. În sfârşit la Cluj. Mă bucur mult că ai venit, se auzi strigătul Andrei.
- Mă bucur mult că am ajuns. Am o durere cumplită de cap.
Au urcat la cetăţuie. O cruce frumoasă se înălţa măreaţă, să sfideze ceaţa. Gazdele erau foarte primitoare. Nu ştiau ce să-i mai arate, ce să-i mai ofere. După o discuţie la o ceaşcă de cafea şi un prânz delicios, au lăsat-o să se odihnească. În alte condiţii ea nu ar fi accceptat. Spera însă ca migrena să plece.
După două ore, au pornit în oraş. Staţia de autobuz aglomerată, dar culmea! Oamenii nu se îngrămădeau precum prizonierii eliberaţi după multtimp de închisoare. Ea a făcut tochii mari. "Eram rotită de două ori ca titirezul până acum în capitală, tristul Bucureşti".
- Wooow.... ce frumuseţi. Ce decoraţiuni superbe. Ăsta într-adevăr decor de sărbători. Simţi că eşti într-o lume de poveste.
- Mă bucur că îţi place. Catedrale falnice se ridicau până la nori. Paşii lor se auzeau încet pe caldarâm. Femei îmbrăcate elegant o făceau să simtă eleganţa până în măduva oaselor. Trecători liniştiţi, care nu alergau pe trotuare, nu traversau pe culoarea roşie a semaforului, nu tu claxoane în trafic, o făceau să îşi frece ochii, să nu creadă că este într-un vis. Şi... covrigii... ce minunăţie. Ea era fascinată de covrigi. Iar aici gama sortimentelor era atât de vastă. Covrigi cu mere, cu vişine.... woooow.
A fost o zi plină de răsfăţ. Pe parcursul orelor, a descoperit că avea vreo două-trei prietene şi în acest oraş. Nu putea să le vadă în grabă. Voia să se bucure de fiecare, cât mai mult.
Mama prietenei sale, era o femeie puternică, frumoasă, vorbăreaţă şi cochetă. Exact pe gustul ei. În această călătorie, ea a acumulat multă energie pozitivă. Viaţa îi pregăteşte cadouri superbe.... călătorii de basm... şi întâlniri cu oameni senzaţionali, care au capacitatea să o înalţe cultural şi spiritual.
Gară. Îmbrăţişări.
- Drum bun, prietenă dragă!
- Mulţumesc din tot sufletul, Andra! (o tânără harnică precum o albină - sau furnică- şi frumoasă foc).
Trenul sosea la linia 3. O călătorie de 9 ore o aştepta... cu zâmbete şi alţi oameni.... călători ca şi ea.

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...