Esti?

Toţi suntem accesoriile celorlalţi: îi purtăm la gât sau la mână, dar de fapt suntem ca un tatuaj impregnat în inimă şi în minte.
Nu cred în sufletul pereche şi nici în mitul oamenilor de la începutul timpului, cu 4 mâini şi 4 picioare, separaţi de zei. Cred în găsirea omului potrivit şi în consolidarea relaţiei.
De cele mai multe ori simt nevoia de renunţare, independenţă şi rebeliune faţă de normele societăţii. De fiecare dată când mă uit la cei dragi îmi revin însă instant, rămân doar cu dorinţa răzvrătirii.
Nu am început anul şi nici ziua prea grozav. Poate dacă mănânc din prăjitura lui Proust o să-mi aduc aminte de mai multe experienţe bune.
Nu ştiu unde se opreşte imaginaţia mea şi realitatea suspendată în timp intervine în viaţa cotidiană.
Cele întâmplate sunt amintiri, adevăruri ale mele, pulsaţii de fantezie ale unei minţi dornice de plăcerea lumii inventate în care trăieşte.
Sper doar la coerenţa gândului. Sinceritatea este scumpă. Ar trebui vândută şi cumpărată la gramaj. Adevăruri parţiale, minciuni care ne fac mai frumoşi, mai deştepţi, mai buni decât suntem, totul pentru a nu ne arăta adevărata faţă către ceilalţi.
Cu toţi oamenii eşti la fel de sincer? Da. Care e diferenţa între unul şi altul, în afară de gradul de rudenie şi de apropiere? Unul merită să fie minţit şi altul nu? Toţi sunt la fel. Da, nu le spun la fel de multe tuturor, dar până la urmă trebuie să ne tratăm pe picior de egalitate, chiar dacă nu provenim din acelaşi trup.
Mi-am tatuat în inimă un adevăr şi orice aş face nu-l mai pot scoate. Cerneala mi s-a contopit cu sângele şi face parte din mine.
Am renunţat să te caut pentru că nu exişti, indiferent cât de sinceră aş fi.