Echipa

Oamenii sunt făcuţi să trăiască împreună, în societăţi, triburi, popoare etc, de aceea am fost făcuţi 2 la început şi nu unul şi cred că uităm cu desăvârşire avantajele care vin din asta.
Datorită vremurile în care trăim suntem mulţi individualişti şi nu ne place să ne bazăm pe ceilalţi. De multe ori facem noi munca, pentru că dacă nu, avem impresia că nu se face bine. Eronat, se face, dar poate nu în stilul nostru. Nu vorbim acum de faptul că există şi cazuri unde într-adevăr e mai bună munca individuală.
Admir pe cei care sunt solitari şi reuşesc să-şi ducă viaţa la nivel de microunivers, pentru că nu este uşor, dar probabil te obişnuieşti cu singurătatea.
Unde sunt doi puterea creşte spune o vorbă şi echipa, membrii grupului din care faci parte au datoria unul faţă de ceilalţi să se ajute. Fiecare dintre noi are abilităţile lui şi ar trebuie să se ocupe de anumite aspecte potrivite lui.
În afara muncii există grupurile la nivel de familie, de prieteni, de organizaţii etc, până se ajunge la populaţia Pământului.
Ce se întâmplă când cineva din echipă clachează? Îl ajută celălalt sau suntem într-o asemenea competiţie unul faţă de celălalt că mai degrabă avem tendinţa să-l sabotăm?
Înţeleg nevoia unui conducător de grup şi ar trebui să putem să ne bazăm mai mult unul pe altul, să nu ne înstrăinăm. Doar că invidia, gelozia, remuşcarea şi altele intervin mereu între indivizi, chiar între cei foarte asemănători şi buni prieteni.
Să luăm exemplu de la celelalte popoare care au reuşit să treacă peste calamităţi într-un timp foarte scurt şi să ne gândim că dacă ei pot, cum de nu reuşim noi să păstrăm o armonie într-un amărât de colectiv de muncă sau familial?
De câţi indivizi este nevoie ca ceva să funcţioneze cum trebuie?
Vreau să aprind eu becul, nu să vină o echipă întreagă să mă ajute s-o fac, ci fiecare să facă altceva.
Reuşim?