5 ian. 2012

Drumul inapoi...



Incerc sa pasesc dincolo de globul de sticla ce mi-a protejat trairile...
Privesc peisajul de iarna imbracat in soare de primavara si incerc sa nu dorm. Vreau sa palpez fiecare culoare si o sa simt cum imi deseneaza in piele un tatuaj nici de mine inteles. Linistea ma invaluie si imi dau seama ca fara sa fac niciun efort am reusit sa pun un perete de sticla intre mine si toti din jurul meu. Acum imi e bine sa fac asta. Nu stiu daca as suporta sa ascult lamentarile intoarcerilor acasa sau povestile de mall spuse pe sms-uri...
Domnul de vis a vis de mine imi atrage atentia. Si asta doar pentru ca a insistat sa ma priveasca fix.
Are cred in jur de 50 si ceva de ani. Fata lunga si subtire este definita de niste ochi mari si albastri. Unul din ei se inchide mai tare atunci cand soarele il izbeste in fata. Pare ca-l deranjeaza lumina. Nasul se revarsa dintre sprancene si tine umbra buzelor subtiri si aproape albe. Cred ca ii este sete. Se simte ca fumeaza. Amestecul de tutun si un parfum rafinat ma face sa zambesc. O aminire si-a facut loc printre constatarile mele somnoroase.
Ochii albastri ai domnului nu se dezlipesc de fereastra prafuita. In dreptul meu se vad in soare urmele degetelor noastre...
Sunt nostalgica si incerc sa pasesc inapoi in globul de sticla. Sau nu...de fapt nu vreau inca sa ies...
Imi las capul pe blana moale si evadez dincolo de zgomotul rotilor de tren. Adorm...
Visele ma invelesc. Sunt colorate cu lumini multe, cu o aroma persistenta de tutun inca ud.
Suna telefonul. Ana ma intreaba ce fac. Ii raspund sec ca merg spre casa. Cred ca isi da seama ca nu am depasit inca nici macar marginea globului de sticla. De fapt stie ca in felul meu sunt pierduta in trairile proaspete si intense…
Il privesc pe domnul de vis a vis. Isi cearta sotia ca a lasat amprente pe copertile lucioase ale cartii pe care o citeste. Ceva cu Dalai Lama.E incantata ca marele guru are o pisica de un anume fel. Zambesc in mine.
S-a facut intuneric.Stiu doar ora la care ajung. Chetie care sper sa ma ajute si sa nu cobor in alta gara. Acum as canta. Orice melodie.
As fi curioasa sa vad cum reactioneaza domnul cu ochi albastri. Pare destul de intepat asa. Foarte meticulos si sferodoct.
Sotia lui e blanda. Are o voce foarte placuta, alinatoare. De mama grijulie. Pe el imi vine sa-l urechez. Mereu ii face observatie ca unui copil neastamparat. Simt nevoia unei cafele. O cafea mare si fierbinte intr-o cana uriasa....
Oare la ce se uita?
Imi trec mana peste gat. Am uitat sa ma privesc in oglinda. Dar stiu ca totul e in regula.
Si mai stiu ca atunci cand sunt in globul de sticla pot sa dorm…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...