Uitarea e bună. Sunt sigură de asta, pentru că dacă nu am avea aşa ceva, ne-am împovăra cu tot ce am acumulat de-a lungul timpului, amintiri bune şi rele. Faptele e bine să le ţii minte în mare parte, dar nu şi senzaţiile de durere, pentru că săraca noastră conştiinţă are avea prea mult de muncă şi nu ar face faţă.
Dacă faci ceva rău vine Supra Eul şi zice: gata, trebuie să faci bine acum, că eşti un idiot!
Este Conştiinţa la fel în toţi oamenii? Cineva mi-a spus că da, indiferent de cum este persoana, unde s-a născut şi ce face. Toţi suntem la fel şi cu toate acestea, reacţionăm foarte diferit la ce ni se întâmplă în jur. Experienţa de viaţă, formele pe care le ia ispita sunt extraordinare, încât anulează orice gând şi act al conştiinţei noastre.
Iar dacă judecătorul suprem, Supra Eul, este şi el săracul derutat, ce radar de conduită ne mai rămâne?
Suntem nişte orbi care pipăie lumea pe măsură ce înaintează în viaţă şi speră să facă bine, dar sunt prea orgolioşi să-l facă tot timpul, pentru că răul are un farmec de nedescris.
Multă filozofie, nu? Lucrurile sunt foarte simple, întotdeauna ai două alegeri şi consecinţele acelei acţiuni se pot simţi şi peste zeci de ani de zile. Dacă noi am sta şi am gândi bine ceea ce întreprindem zilnic, poate că ne-am panica văzând câtă responsabilitate zace în fiecare faptă.
Uitarea nu e doar bună, este necesară, ca apa şi mâncarea şi aerul pe care-l respirăm o dată la câteva secunde pentru a putea exista.
Sunt conştientă parţial de ce este în jur… uit des şi sper să inhalez bine…
Dacă faci ceva rău vine Supra Eul şi zice: gata, trebuie să faci bine acum, că eşti un idiot!
Este Conştiinţa la fel în toţi oamenii? Cineva mi-a spus că da, indiferent de cum este persoana, unde s-a născut şi ce face. Toţi suntem la fel şi cu toate acestea, reacţionăm foarte diferit la ce ni se întâmplă în jur. Experienţa de viaţă, formele pe care le ia ispita sunt extraordinare, încât anulează orice gând şi act al conştiinţei noastre.
Iar dacă judecătorul suprem, Supra Eul, este şi el săracul derutat, ce radar de conduită ne mai rămâne?
Suntem nişte orbi care pipăie lumea pe măsură ce înaintează în viaţă şi speră să facă bine, dar sunt prea orgolioşi să-l facă tot timpul, pentru că răul are un farmec de nedescris.
Multă filozofie, nu? Lucrurile sunt foarte simple, întotdeauna ai două alegeri şi consecinţele acelei acţiuni se pot simţi şi peste zeci de ani de zile. Dacă noi am sta şi am gândi bine ceea ce întreprindem zilnic, poate că ne-am panica văzând câtă responsabilitate zace în fiecare faptă.
Uitarea nu e doar bună, este necesară, ca apa şi mâncarea şi aerul pe care-l respirăm o dată la câteva secunde pentru a putea exista.
Sunt conştientă parţial de ce este în jur… uit des şi sper să inhalez bine…
Comentarii
Trimiteți un comentariu