De-ale mele gânduri…rătăcite

Înainte să fugi de dragoste, gândeşte-te că este posibil să închizi o uşă pe care să n-o mai poţi deschide niciodată.

Uneori, am impresia că oamenii obosesc să mai fie oameni. Şi, atunci, se transformă în obiecte.

Nu am înţeles niciodată de ce oamenii consumă atâtea resurse pentru a urî, a răni, când este atât de uşor să iubeşti!

Din când în când, e bine să priveşti şi în urmă, pentru a nu uita începutul drumului.

Noi, românii, aşteptăm mereu să ne rezolve alţii problemele, fără a ne gândi că şi acei “alţii”, nu numai că au problemele lor, dar că s-ar putea ca ei, la rându-le, să-i aştepte pe “alţii”. Când vedem că nu se poate aşa, aşteptăm s-o facă Divinitatea. Uităm, însă, că şi Divinitatea are ritmul ei.

De cele mai multe ori, cea mai bună ficţiune este realitatea.

Comentarii