Nuta Istrate Gangan(WwW)
Astazi mi-am adus aminte de o expresie care mie imi place tare mult:"Sa traim frumos, romaneste".
Si ma gandesc ca nu conteaza in ce parte a lumii traiesti, sau cat de mult te-ai "incadrat" in regulile si normele oamenilor printre care traiesti, niciodata nu trebuie sa uiti de unde ai plecat.
Nu te dezradacinezi atunci cand avionul se desprinde de pe Otopeni cu directia definitiva Canada, USA, Australia, Neverland or Sugarland, ci atunci cand nu mai stii de unde ai plecat.Si de obicei, cand nu mai stii de unde ai plecat, nu stii nici unde ai ajuns, da fapt.
Romanii in USA au o vorba "Am uitat sa vorbesc romaneste si nu am invatat engleza".
Ca emigrant, nu conteaza cat de tare te-ai inradacinat in tara adoptiva sau cat de mult mai porti inca in suflet tara mama, ajungi sa fii un fel de "Ion cel fara de tara".Pentru ca niciodata nu o sa treci de conditia de emigrant, desi aceasta conditie este diferita de la tara la tara.Depinde de tine, de convingerea ta si puterea ta de decizie si intelegere.Apoi depinde de felul in care te prezinti lumii in care traiesti.Si , in cele din urma depinde de oamenii care te-au adoptat si de urmele pe care ai tai,cei care au trecut pe acolo inaintea ta ,le-au lasat.
Stiu ca este o mare diferenta intre cel care a ales sa emigreze si cel care a fost nevoit sa emigreze.Si o diferenta de la cer la pamant intre acestia doi si cel care este in afara tarii pentru a munci.(Nu ca noi ceilalti am taia iarba la caini:)
Daca nu-i punem la socoteala pe cei care sunt in afara tarii intr-o vesnica vacanta si pe cei care sunt la studii,cam acestia ar fi romanii emigranti.Unul plecat de voie,altul de nevoie si altul "sezonier".
Ca roman esti vazut intr-un fel in Europa,in cu totul altul in America si probabil cu un fel de "da' tu de unde zici ca vii????" in Australia:)
Stim cu totii cam ce parerea are Maria sa Europa despre noi, romanii.Si stim cu totii cat de diferit sunt priviti emigrantii romani din USA si Canada in raport cu cei din Europa.
Este trist pentru o tara ca unii dintre cetatenii ei nu s-au simtit atat de apreciati in interiorul ei asa cum sunt apreciati in exteriorul ei.Si este si mai trist atunci cand plin de dor si amintiri frumoase,cu inima plina de emotie, te intorci in tara ta si te simti mai emigrant decat oricand.
In America ma simt mai roman ca niciodata.Ai sa-mi spui ca "e usor sa fii roman cand in tara ta oamenii ies in strada si tu te bronzezi sub soarele tropical".Si as fi ipocrita daca nu as spune ca nu ai dreptate.Nu am spus ca nu este mai usor.Iti spun doar ce simt.
Pentru ca a fi emigrant de voie intr-o tara care iti respecta valorile si traditiile, care iti incurajeaza dezvoltarea ca om, inseamna sa fii cetatean al acestei planete.Poate ideea de inceput a fost sa ne nastem egali.Poate chiar ne nastem egali, dar cu siguranta sansa nu ne este egala.Alegem sa ne rasfiram prin lume, unii de voie altii de nevoie,unii pentru o viata mai buna, altii de dragul aventurii,dar, intr-un final, singurul lucru care conteaza este cum te simti in interior.
Americanii au si ei o expresie care probabil a devenit crezul fiecarui emigrant:"Casa iti este acolo unde iti este inima".
Astazi mi-am adus aminte de o expresie care mie imi place tare mult:"Sa traim frumos, romaneste".
Si ma gandesc ca nu conteaza in ce parte a lumii traiesti, sau cat de mult te-ai "incadrat" in regulile si normele oamenilor printre care traiesti, niciodata nu trebuie sa uiti de unde ai plecat.
Nu te dezradacinezi atunci cand avionul se desprinde de pe Otopeni cu directia definitiva Canada, USA, Australia, Neverland or Sugarland, ci atunci cand nu mai stii de unde ai plecat.Si de obicei, cand nu mai stii de unde ai plecat, nu stii nici unde ai ajuns, da fapt.
Romanii in USA au o vorba "Am uitat sa vorbesc romaneste si nu am invatat engleza".
Ca emigrant, nu conteaza cat de tare te-ai inradacinat in tara adoptiva sau cat de mult mai porti inca in suflet tara mama, ajungi sa fii un fel de "Ion cel fara de tara".Pentru ca niciodata nu o sa treci de conditia de emigrant, desi aceasta conditie este diferita de la tara la tara.Depinde de tine, de convingerea ta si puterea ta de decizie si intelegere.Apoi depinde de felul in care te prezinti lumii in care traiesti.Si , in cele din urma depinde de oamenii care te-au adoptat si de urmele pe care ai tai,cei care au trecut pe acolo inaintea ta ,le-au lasat.
Stiu ca este o mare diferenta intre cel care a ales sa emigreze si cel care a fost nevoit sa emigreze.Si o diferenta de la cer la pamant intre acestia doi si cel care este in afara tarii pentru a munci.(Nu ca noi ceilalti am taia iarba la caini:)
Daca nu-i punem la socoteala pe cei care sunt in afara tarii intr-o vesnica vacanta si pe cei care sunt la studii,cam acestia ar fi romanii emigranti.Unul plecat de voie,altul de nevoie si altul "sezonier".
Ca roman esti vazut intr-un fel in Europa,in cu totul altul in America si probabil cu un fel de "da' tu de unde zici ca vii????" in Australia:)
Stim cu totii cam ce parerea are Maria sa Europa despre noi, romanii.Si stim cu totii cat de diferit sunt priviti emigrantii romani din USA si Canada in raport cu cei din Europa.
Este trist pentru o tara ca unii dintre cetatenii ei nu s-au simtit atat de apreciati in interiorul ei asa cum sunt apreciati in exteriorul ei.Si este si mai trist atunci cand plin de dor si amintiri frumoase,cu inima plina de emotie, te intorci in tara ta si te simti mai emigrant decat oricand.
In America ma simt mai roman ca niciodata.Ai sa-mi spui ca "e usor sa fii roman cand in tara ta oamenii ies in strada si tu te bronzezi sub soarele tropical".Si as fi ipocrita daca nu as spune ca nu ai dreptate.Nu am spus ca nu este mai usor.Iti spun doar ce simt.
Pentru ca a fi emigrant de voie intr-o tara care iti respecta valorile si traditiile, care iti incurajeaza dezvoltarea ca om, inseamna sa fii cetatean al acestei planete.Poate ideea de inceput a fost sa ne nastem egali.Poate chiar ne nastem egali, dar cu siguranta sansa nu ne este egala.Alegem sa ne rasfiram prin lume, unii de voie altii de nevoie,unii pentru o viata mai buna, altii de dragul aventurii,dar, intr-un final, singurul lucru care conteaza este cum te simti in interior.
Americanii au si ei o expresie care probabil a devenit crezul fiecarui emigrant:"Casa iti este acolo unde iti este inima".
Comentarii
Trimiteți un comentariu