9 ian. 2012

Când acasă e numai un cuvânt

...un cuvant pe care sufletul meu nu s-a deprins sa-l rosteasca niciodata cu placere.
Desi ar fi trebuit sa o faca, si mai ales - ar fi putut - caci nu ii e greu sa se ataseze de locuri, de lucruri, de oameni, sa se obisnuiasca cu ele.
N-a stiut niciodata adevaratul sens al cuvantului. L-a intrebuintat des, in diferite situatii, si peste tot pe unde calatorea dadea nume lacasurilor unde se stabilea, cat de putin, si de fiecare data acelasi nume - "acasa". Chiar si pentru o ora, locul acela se numea intr-un fel care nu-i apartinea, de altfel. Curios nu-i asa? Cum s-a putut intampla? Si - ce e mai grav - cum am putut sa nu-mi dau seama? Căci acasa nu e peste tot. Acasa e un singur loc. Nu conteaza de e casa, sau apartament, camin sau hotel, nu conteaza nici de are acoperis sau paturi unde sa te asezi. Acasa e acolo unde este sufletul tau. Ori...nu asa se spune?
Pacat. Asta inseamna ca al meu nu si-a gasit inca un loc. Si intr-o lume rece si egoista, nu ar trebui sa fie lasat sa umble singur asa, fara casa, fara nimic al lui, hoinar pe strazi ce pot sa-i zgarie pielea de pe talpile goale, caci au pietre si sunt zgrunturoase. Dar mai ales sunt inghetate. Si sufletul, saracul, e ... racit.

2 comentarii:

  1. Nu neapărat un loc, unde e sufletul. Sufletul e hoinar și nu are locul lui, stabil pe hartă. Nici măcar pe harta vieții... Înapoi privind, nu iubim aceleași persoane azi pe care le iubeam acum ceva ani. Eu mă simt acasă acolo unde mă simt bine, unde nu am nicio grijă, unde nu mă tem să fiu eu. Acasă nu e niciodată ideea învechită, cu locul unde stai de nu știu când sau... aiureli. Sufletele ca noi nu au definiții tradiționale ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Există un loc sau, poate, mai multe în care te simţi bine, în care peisajul, clima, pereţii casei sau felul în care ai aşezat un fotoliu cu faţa spre fereastră îţi face sufletul să se simtă acasă, fără să aibă importanţă dacă ţi-e alături cel mai bun prieten sau persoana iubită. Eu cred că oricine are un loc din acesta, dar nu îi este îngăduit fiecăruia să locuiască acolo unde sufletul său simte că e acasă. Eu mi-am găsit acest acasă departe, dar am norocul să pot merge acolo măcar o dată pe an. Îţi doresc să-l găseşti şi să-ţi fie mai aproape, sau să reuşeşti să faci din locuinţa ta acasă şi pentru suflet.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...