Amor cubist (zeul mort, zeul trist)

Privesc spre gâtul tău...

Și sânii tăi goi mă amețesc,

Între ale tale coapse moi,

Îmi vine să mă rătăcesc.

Să fim mereu doar noi doi,

Când tu deasupra mea,

Când eu deasupra ta,

În pat și pe covor,

Pe masa din dormitor...

Cu draperia trasă

Într-o simplă după-amiază...

Să îți simt sânii tăi cei mari,

În palmele mele tari...

Să îți adulmec umărul dezgolit,

Amintindu-ți că îți sunt iubit...

Să mușc din tine o noapte întreagă

Și lumea să nu ne vadă.

În al nostru amor cubist

Zeul mort, zeul trist...

Să te simt cu o tremurătură,

Și o simplă zbierătură...

Comentarii

  1. Ups zeule, ai vise pamantene !!! :)
    La Multi Ani Tlaloc...cu fericiri ( da la plural ) :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ca bine zici, Branduso!
    Se pare ca si zeii aluneca dintre nori cand e vorba de dragoste, devenind moi si nestapaniti ;))
    La multi ani tuturor si multe vise implinite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Zeule, vreo pamanteanca ti-a furat inima si a smuls cuvinte dulci de nostalgie? :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Brandusa
    Fericit mereu am fost, din lucrurile marunte, chiar daca am cautat o dragoste perfecta... La multi ani si tie
    Vise pamantene... de ce nu realitate....

    @ Rosaline

    Nu devenimim neastamparati...ci dornici de iubire, in fata ei ne inchinam :)

    @ Little
    Sa vad cu ce apari tu:P eu am dat frau anumitor cuvinte :)

    @ Liviu

    Nu e nostalgie, poate dorinta :D
    Sau poate am pus ochii pe o pamanteaca :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu