Privesc spre gâtul tău...
Și sânii tăi goi mă amețesc,
Între ale tale coapse moi,
Îmi vine să mă rătăcesc.
Să fim mereu doar noi doi,
Când tu deasupra mea,
Când eu deasupra ta,
În pat și pe covor,
Pe masa din dormitor...
Cu draperia trasă
Într-o simplă după-amiază...
Să îți simt sânii tăi cei mari,
În palmele mele tari...
Să îți adulmec umărul dezgolit,
Amintindu-ți că îți sunt iubit...
Să mușc din tine o noapte întreagă
Și lumea să nu ne vadă.
În al nostru amor cubist
Zeul mort, zeul trist...
Să te simt cu o tremurătură,
Și o simplă zbierătură...
Ups zeule, ai vise pamantene !!! :)
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani Tlaloc...cu fericiri ( da la plural ) :)
ca bine zici, Branduso!
RăspundețiȘtergereSe pare ca si zeii aluneca dintre nori cand e vorba de dragoste, devenind moi si nestapaniti ;))
La multi ani tuturor si multe vise implinite!
Superb scris, Zeule :X :X
RăspundețiȘtergereZeule, vreo pamanteanca ti-a furat inima si a smuls cuvinte dulci de nostalgie? :D
RăspundețiȘtergere@ Brandusa
RăspundețiȘtergereFericit mereu am fost, din lucrurile marunte, chiar daca am cautat o dragoste perfecta... La multi ani si tie
Vise pamantene... de ce nu realitate....
@ Rosaline
Nu devenimim neastamparati...ci dornici de iubire, in fata ei ne inchinam :)
@ Little
Sa vad cu ce apari tu:P eu am dat frau anumitor cuvinte :)
@ Liviu
Nu e nostalgie, poate dorinta :D
Sau poate am pus ochii pe o pamanteaca :)