Spovedania unui om de zăpadă...


Renasc mereu la primul fulg de nea, dar nu oricare, nici prea moale, nici prea tare...
Sunt eu, cel cu zâmbetul mereu pe față, cu ochii din cărbune și nasturii deasemenea. Morcovul mi-e nasul. Plâng mereu la apariția rozătoarelor...
V-ați întrebat cum iau eu naștere?
Am observat că doar copiii îmi mai dau viață, voi ați crescut, ați uitat de mine...
Un părinte ici pe colo mai adună bulgări imenși pentru a renaște...
Mereu iarna, când e frigul cel mai aprig,mă regăsesc mai mare, mai mic, mai gras, mai ... neuniform, mai mereu cu o oală în cap, desigur găurită.
Brațele... care brațe? Poate unul singur, o singură mănă, o mătură răpciugoasă. Sunt ciung, așa vă place vouă, dar nu uitați să mă faceți să zâmbesc, pe această cale vă mulțumesc!
Fața mea se află mereu spre geamul vostru, când erați mici vă plăcea să mă priviți îndelung, de după geamurile aburite îmi făceați cu mâna.
Acesta sunt eu, un om de zăpadă, cu o oală în cap și o mătură bleagă, dar cu zâmbetul mereu pe față.

Tlaloc se întreabă de ce doar când suntem mici ne place să dăm naștere oamenilor de zăpadă, de ce doar anumite persoane poate să se bucure de crearea lor...

As vrea să fiu un om de zăpadă în Africa, acolo cu siguranță o să am două mâini și o pălărie în loc de oală...

Astăzi sunt Luna, mâine...

Comentarii

  1. minunat articol :)
    omul de zapada un vechi prieten al copilariei!

    RăspundețiȘtergere
  2. 1-Eu nu as vrea sa fii om de zapada...te-ai topi intro zi...si mi vei lipsi.
    2-Copii iubesc oamenii de zapada pentru ca numai un copil poate iubi neconditionat...nu se uita ca nu ai o mana, ca ai palaria gaurita ...si-i mai iubesc pentru ca inca nu stiu ce e aia efemeritatea unui om..fie el si de zapada.
    3-astazi esti luna...maine poate vei fi steluta argintie sa creasca omul de zapada ca macar pana-n la prima ninsoare sa fie.
    4-Sarbatori cu bine !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu