Eu sunt de vină

Suntem obişnuiţi mereu să ne considerăm nişte zeităţi extraordinare care sunt incapabile de greşeli. Domnim asupra celorlalţi, noi cunoaştem totul şi nu admitem alte păreri decât ale noastre, cu mici excepţii.
Noi ştim de fapt care este realitatea , dar ne menţinem o imagine intangibilă pentru că denotă forţă, extravaganţă, succes!
Cel mai rău e când nu recunoaştem că nu am procedat bine şi oricine din jurul nostru este vinovat, mai puţin noi. Ne-am obişnuit cumva să fim “perfecţi” şi ceilalţi , muritorii de rând, sclavii gţndurilor noastre să fie nevoiţi să ne accepte.
Nu pricep. Eu sunt de vină pentru ce mi se întamplă, pentru ce vorbesc, pentru ce fac, pentru ce nu fac şi ce nu spun, pentru că nu-mi asum riscuri, pentru că nu cred în multe, pentru că nu vreau.
Orice decădere, necaj şi nefericire trebuie să mi le asum. Nu sunt ale altcuiva. Sunt ale mele. Le urăsc, dar cel de lângă mine nu este nevoit să suporte consecinţele şi nici să vină cu soluţii.
Ne bazăm prea mult pe ceilalţi, sunt cei care ne rezolvă problemele pentru că noi suntem prea ocupaţi cu alte lucruri mai importante…
Da, într-adevăr, vrem să trecem ca peştele prin apă şi să vină un rechin care să se ocupe de furtunile din ocean. Oricum ,pana la urmă suntem înghiţiţi de o mare balenă şi purtaţi pe alte meleaguri decât am fi vrut.
Hai să dăm cu parul cu toţii în ceilalţi, să vedem cine mai rămâne alături de noi.
Sunt curioasă câţi vinovaţi se trezesc în fiecare dimineaţă cu un zâmbet mare pe buze, iertaţi de o ceaşcă de cafea.

Comentarii

  1. eu n-am dat niciodata vina pe nimeni*******, mereu eu m-am considerat vinovata de viata mea de rahat ! mi se pare ceva normal. Ceilalti nu au nici o vina ca sunt eu proasata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. A fi sau a nu fi de "vina" - that is the question...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu