Cadou de iarnă

   Da, am fost. Da, au fost și ei. EL și un alt... El, care pretinde a mă iubi, pe care nu știu cum să-l tratez, conștientă însă că mă șantajează sentimental, că mă poate „controla”, dacă vrea.
   EL, acel el pentru care m-am făcut frumoasă. Și da, a fost. Da, mi s-a oprit inima când l-am văzut intrând în sală. L-am urmărit cum se plimbă de colo-colo, salutându-i pe toți cei pe care-i cunoaște. I-am văzut prietenele - dintre care și o fostă vecină de-a mea - cum mă urmăreau atent, una chiar a ținut să-mi spună că mă cunoaște și cine e. Am ratat singurul moment în care îl puteam privi în ochi, să-i demonstrez cu un zâmbet că pot trăi și fără el. Mi-era teamă de faptul că el nu mă va privi, iar eu voi pica de fraieră, pentru că „spionii” erau, da, acolo, cu ochii la el și la mine. N-am luat-o razna, simt privirile care-mi sunt adresate, chiar dacă nu le întorc. Așa că l-am lăsat să treacă pe lângă scaunul meu, privind la scenă. L-am lăsat... Mi s-a spus apoi că el m-a privit. Cum rămâne cu „Evită-mă. Te voi evita”?
Am fost nerespectuoasă? Da, probabil. Dar am descoperit atunci când se apropia că nu, nu-l pot privi nepăsătoare. Nu pot. Ochii mei spun prea multe. Dintotdeauna au făcut-o. Așa că nu l-am privit. Nu. Nu după ce a blocat site-ul și, probabil, m-a scos cu totul din lista de mess...
   Mă doare. Rău. Scriu printre lacrimi, nu le pot opri. E așa liniște în casă... Mă gândesc aiurea, la ziua lui de naștere, în ianuarie. Obișnuiam să-i trimit mesaj. Mda... Dau de el în lista de contacte, nu l-am scos. Nu-l voi scoate. Nu-l pot scoate de nicăieri. E acolo, aici, în mine.
   Gata, am început să spun prostii. Vă mulțumesc, pentru că m-ați răbdat. Atâta vreme, aberând despre un bărbat pe care l-am creat, care probabil mă va uita curând. Mă retrag între lacrimi și voi reveni cu zâmbete. Curând. Trebuie. Pentru că, cel mai probabil, nu merită. Aș fi vrut să-l îmbrățișez. Să-i mai simt parfumul. Nu merită...
Noapte liniștită! Aproape, aproape Crăciun!

Comentarii

  1. mi s-au intamplat si mie exact aceste lucruri exact asa cand a fost balul, in liceu. De ziua lui i-am zis un banal la multi ani pe mess...nu puteam sa trec peste fara sa-i zic, dar am scris si ceva dragut pe blog, dar nu am putut sa-i arat... nu o sa-i arat niciodata...inca-l mai iubesc....sper ca atunci cand va fi ziua lui iar sa-l fi uitat deja...

    RăspundețiȘtergere
  2. Suflet inocent, nu pot. M-a obligat printr-o vorba dureroasa sa-l evit. Nu stiu daca voi putea sa-l mai caut. As vrea, tare tare, dar... am promis. Asa de mult il vreau, incat il las.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu