Vinerea Neagra sau Chilotii Comunisti

by Nuța Istrate Gangan on Saturday, November 26, 2011 at 5:05pm
Ieri a fost  Vinerea Neagra:)Nu nu este cine stie ce zi de post negru...Este ziua in care americanii isi incep cumparaturile de Sarbatori .Daca joi toata lumea a stat acasa si s-a bucurat de familie ,prieteni si curcanul traditional,ieri si astazi cei care nu lucreaza in retail sunt la cumparaturi.
In aceste doua zile preturile, incepand de la chiloti  ,mobila si terminand cu electronice ,sunt drastic reduse .Nu toate preturile sunt reduse bineinteles pentru ca este comert nu binefacere.
Este o intreaga" istorie " in spatele Vinerei Negre...poate fascinanta pentru unii sau plictisitoare pentru altii.Nu tot ce este redus este si bun dar si marfa"buna" poate fi redusa drastic pe alocuri.In functie de competitie,diferenta dintre pretul de achitionare si cel de vanzare,profitul facut inainte de Vinerea Neagra,cantitatea de marfa avuta la dispozitie...etc...etc...
In orice caz,retailerii "joaca" dupa principiul iubirii neimpartasite:Cu cat iti doresti ceva mai mult cu atat vei avea accesul mai dificil la acel ceva.
Ca "om cu experienta" si ca om normal care stiu sigur ca nu tot ce zboara se mananca ,nu am fost si nici nu o sa fiu genul care rupe usile magazinelor pentru un obiect ,nu am sa va spreiez cu "pepper-spray"(cum s-a intamplat dealtfel) doar ca sa obtin ce vreau.Si nici nu am sa va impusc...Ah ...si daca mi-ar da "obiectul " pe gratis nu as sta cu cortul in fata unui magazin cu trei zile inainte de deschidere .
Oamenii devin ciudati atunci cand vor ceva intr-adevar si nu pot obtine.Dar ,personal ,inteleg sa devii "ciudat" atunci cand nu poti obtine ceva ce se merita cu adevarat...dar ,sa ajungi la puscarie pentru un televizor ,sau mai bine zis pentru un pumn de dolari ,inseamna ca ti-ai inversat valorile drastic.
Altceva vreau sa spun totusi....

Fusesem angajata doar de vreo cateva luni la departamentul de electronice al unui oarecare retailer.Am fost intotdeauna super-constiincioasa privind serviciul si ,desi eram noua pe pozitie,am pregatit minutios lansarea sistemului de joc "Playstation 2".Eram pregatita cu raspunsuri,imi pregatisem si oamenii cu care lucram,in fine...
Dar nimeni nu m-a pregatit niciodata pentru reactia pe care am avut-o in momentul in care usile magazinului s-au deschis si o multime agitata a inceput sa alerge,impiedecandu-se,lovinduse cu shopping-carturi...tineri,batrani,mame cu copii de mana... Alergau imbrancindu-se...

Aveam exact 19 ani (tocmai fusese ziua mea,de aceea imi amintesc atat de clar) si eram intr-un anume magazin in Brasovul .Era cu putin inainte de revolutie si eu ,eram in magazinul acela incercand sa decid intre doua bluze:)cand cineva a strigat destul de tare ca sa se auda in tot magazinul"Au chiloti,Au bagat chiloti"Cine isi mai aduce aminte de vremurile acelea stie cam cu ce lipsuri se confrunta o femeie atunci.Mai luata de val mai de nevoie m-am trezit impinsa de un grup de femei ,care,dupa acea am realizat,stiau ca se asteapta marfa si mai ales mult cautatii chiloti "vor fi bagati" atunci cand "se va baga  marfa".Am stat vreo ora si mai bine la coada in magazinul acela lung si stramt de pa Calea Bucuresti.Aveai dreptul sa cumperi numai trei perechi ,mi-am pregatit banii si cand am ajuns la rand in fata vanzatoarei cu halat albastru deschis, aceasta mi-a adus aminte ...pentru a cata oara...ca eram din nou ,la momentul nepotrivit in locul nepotrivit:"Aveti buletin de oras?".Am baiguit un "nu " sters si trist ,ea a ridicat din umeri "Domnisoara ,dam numai pe buletin,asa a fost dispozitia.Urmatoarea persoana!"
Am iesit de la rand sub privirile amestecate cu un fel de mila ale celorlalte cumparatoare,fericite posesoare de buletin de Brasov si ,dupa mine din rand s-au mai desprins cateva femei.Altele s-au luat la harta cu vanzatoarea strigand in gura mare..."Dar daca nu avem buletin inseamna ca nu avem nevoie de chiloti????"
Am iesit si m-am departat cu umerii incordati si stomacul strans abtinandu-ma eroic sa nu plang.
Intr-un tarziu m-am oprit in parcul de la Somes si am plans pe saturate pe o banca .Cativa pensionari s-au uitat chioras dar nu au indraznit sa ma intrebe.M-am bocit solemn si discret,stiam ca nu bocesc pentru niste amarati de chiloti... apoi m-am ridicat si am plecat spre locul pe care atunci il numeam acasa ,in orasul pentru care scrisesem versuri si pentru care munceam trei schimburi pentru a face produsele romanesti sa fie recunoscute pe plan mondial ,sa-mi ridic tara pe cele mai inalte trepte ale civilizatiei,
Si faceam asta cu constiiciozitate si ,bineinteles fara ...chiloti.

Dupa ani si ani...cand credeam povestea uitata...s-a intamplat Playstation 2.Apoi se intampla in fiecare an Vinerea Neagra...Doar pentru mine,ca sa nu uit de unde am venit:)
Un singur coleg mi-a vazut atunci lacrimile.Nu i-am spus niciodata care a fost motivul.Nu m-ar fi inteles...Ar fi crezut ca este vorba strict despre chilotii tetra.
Ah ...da...Tetra.Urati erau de fapt chilotii aceia...Pe bune !

Comentarii

  1. Un zâmbet amar, înecat de o lacrimă... Şi ce mândră eram că nu mă scotea nimeni din rând, oricât era de mare îmbulzeala...

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa ce am citit ce ai scris tu am avut asa un moment lacrimogen:)
    Imi aduc aminte ca odata s-a gasit un bebelus nou nascut ,mort la un container.Eram foarte tanara si foarte virgina si locuiam la un camin de tineret.Ca multe alte fete tinere.Militia a batut la toate usile si "am fost invitate" la ginecolog.Imi amintesc furia si umilinta.Dar uitasem.Mi-am adus aminte pentru ca ,dupa un articol "Eu sunt un zbor frant" o fosta colega si prietena mi-a trimis un mesaj.Si mi-a amintit.Asta si multe altele...

    RăspundețiȘtergere
  3. E greu de înţeles pentru cei care nu au trăit vremurile acelea, dar cred că aşa e cel mai bine... să fie cât mai puţini cei care înţeleg.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu