straina


Străină îmbrăcată-n zdrenţe de suflet,
cu tălpile rănite în cioburi de umblet,
am bătut cu sfială la poarta deschisă,
cu ochii închişi, cu mâna întinsă

Ţi-am zis că mi-e sete, mi-ai dat un pahar
umplut cu speranta, golită de amar
Ţi-am zis că mi-e frig, m-ai dus lângă dor
căldura să ţi simt cu tainic fior

Din zdrenţe de suflet tu foc ai aprins,
m-ai invelit cu petale de dor necuprins
bratul tau leagan pentru vis mi-ai facut
umarul sprijin pentru drum de-nceput.


Pentru cât am primit, îţi scriu azi un cânt,
ti-l voi trimite mâine pe-o adiere de vânt
sau poate pe-o frunza cazand spre pamant
sa-ti aminteasca de mine ca inca mai sunt.

*30 octombrie 2011- Maya

Comentarii

Trimiteți un comentariu