De ce atata ura cand suntem suparati? De ce oameni care joaca asa bine?...
Stau in pat, cu laptopul in brate, straduindu-ma sa respir, asa ca va anunt - e un post pesimist.
Am multe amice virtuale, carora le-am cam invatat stilul. Adica felul lor de-a fi, cum raspund, cum reactioneaza. Cel putin virtual si in relatie cu virtualitatea. Ei bine, din cand in cand, la vorbele mele, la fel ca mereu, ele raspund ironic, rece, repezit. Initial am crezut ca am zis ceva aiurea, apoi am considerat ca au ceva impotriva mea, ca in final sa inteleg ca nu are nicio legatura cu mine, ci cu EI. Cu cei pe care ele ii viseaza, pentru care plang, pe care-i asteapta si carora... nu le pasa. Mi se pare gresit sa reactionezi asa. Nu te poti razbuna pe toti pentru ce a facut un om. Unul singur. Nu-i productiv, nu te va ajuta nici pe tine, nici pe cei raniti si nici nu-l va afecta pe adevaratul vinovat. E doar un mod de a nu mai simti durerea la fel, stiu, dar tot mi se pare gresit.
Si de ce sa mergi pe deviza "The winner takes it all"? Da, intotdeauna furi din sufletul cuiva cand il parasesti, cand te indepartezi. Dar nu poti sa-l iei de tot. Cum nici nu ai voie sa-l strici. Reparatori de suflete sunt multi, dar nu sunt universali. Fiecare repara un tip de suflete. Si e prea posibil sa gasesti un reparator mult prea greu, sau sa nu-l gasesti pe cel potrivit. Ar trebui o lege a sufletelor. Sa nu ai voie sa darami un suflet, sa nu-ti permiti sa-l strici, sa nu ai tupeul sa-l parasesti dupa ce l-ai stricat si nu mai ai nevoie de el.
Eu am un suflet ciudat. Imi gasesc reparatori - probabil stiu sa-i caut. Totusi, sunt si printre cei care ranesc iremediabil... Asa ca da, din nou, teoria e mai usoara ca practica.
Gasiti-va un reparator de suflet! Nu va razbunati pe altcineva decat pe cel care merita - si poate nici atunci. Nu furati suflete, doar clipe!
Azi nu va pup, caci sunt racita. Dar va urez un weekend superb! Din spatele unor dureri pe care nu le inteleg, care nu sunt ale mele, va saluta Leah!
Stau in pat, cu laptopul in brate, straduindu-ma sa respir, asa ca va anunt - e un post pesimist.
Am multe amice virtuale, carora le-am cam invatat stilul. Adica felul lor de-a fi, cum raspund, cum reactioneaza. Cel putin virtual si in relatie cu virtualitatea. Ei bine, din cand in cand, la vorbele mele, la fel ca mereu, ele raspund ironic, rece, repezit. Initial am crezut ca am zis ceva aiurea, apoi am considerat ca au ceva impotriva mea, ca in final sa inteleg ca nu are nicio legatura cu mine, ci cu EI. Cu cei pe care ele ii viseaza, pentru care plang, pe care-i asteapta si carora... nu le pasa. Mi se pare gresit sa reactionezi asa. Nu te poti razbuna pe toti pentru ce a facut un om. Unul singur. Nu-i productiv, nu te va ajuta nici pe tine, nici pe cei raniti si nici nu-l va afecta pe adevaratul vinovat. E doar un mod de a nu mai simti durerea la fel, stiu, dar tot mi se pare gresit.
Si de ce sa mergi pe deviza "The winner takes it all"? Da, intotdeauna furi din sufletul cuiva cand il parasesti, cand te indepartezi. Dar nu poti sa-l iei de tot. Cum nici nu ai voie sa-l strici. Reparatori de suflete sunt multi, dar nu sunt universali. Fiecare repara un tip de suflete. Si e prea posibil sa gasesti un reparator mult prea greu, sau sa nu-l gasesti pe cel potrivit. Ar trebui o lege a sufletelor. Sa nu ai voie sa darami un suflet, sa nu-ti permiti sa-l strici, sa nu ai tupeul sa-l parasesti dupa ce l-ai stricat si nu mai ai nevoie de el.
Eu am un suflet ciudat. Imi gasesc reparatori - probabil stiu sa-i caut. Totusi, sunt si printre cei care ranesc iremediabil... Asa ca da, din nou, teoria e mai usoara ca practica.
Gasiti-va un reparator de suflet! Nu va razbunati pe altcineva decat pe cel care merita - si poate nici atunci. Nu furati suflete, doar clipe!
Azi nu va pup, caci sunt racita. Dar va urez un weekend superb! Din spatele unor dureri pe care nu le inteleg, care nu sunt ale mele, va saluta Leah!
Eu inca caut un reparator...se pare ca cel mai bun este Timpul :)
RăspundețiȘtergere