Daca lacrimile mele ar fi de piatra, as construi propriul meu munte in care sa ma ascund si sa dispar, ca fumul unei dimineti de toamna. As calatori prin lume sub forma unui nor senin, in cautarea privirii tale.
Poate mi'a luat prea mult sa te gasesc, si acesta poate fi motivul intunecarii obrajilor mei.
Am sa'mi revars lacrimi de dor asupra ta, cu speranta sa te curat de toata suferinta ce porti in inima.
Am sa las soarele sa'mi usuce durerea, iar cand raza ce'mi poarta numele iti va mangaia usor chipul, vei simti din nou iubirea de'nceput si fara vina, care te va reconduce spre fericire...
Atunci vei reusi sa'ti eliberezi sufletul din stramtorile timpului, si vei spune cu glas etern :
“- Iubirea adevarata nu moare o viata; sentimentul tau de dor e mereu prezent in mine, alaturi de soaptele tale spre regasirea mea.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu